In preajma puterii

"Rasfoind presa vremii, am fost uimit de multe ori cit de complicate si profunde sint concluziile la care ajung ziaristii. Analistii si politologii construiesc teorii intregi, analizeaza conexiunile si raporturile existente in cabinetele Kremlinului pentru a explica logica numirii in functie a unei persoane sau a alteia. Dar in politica de cadre, de cele mai multe ori, nu a existat si nu exista vreun criteriu teoretic" – concluziile acestea apartin unui fost general KGB, Alexadr Korjakov, care timp de aproape 11 de ani a fost "umbra insotitoare si protectoare" a lui Boris Eltin. Inainte de a deveni, insa, seful Serviciului de Protectie si Paza al primului presedinte al Federatiei Ruse, Korjakov a lucrat in serviciile lui Andropov si Gorbaciov, fiind martorul activ al principalelor evenimente politice care au schimbat configuratia Rusiei, incepind cu moartea lui Brejnev, trecind prin perestroika lui Gorbaciov, situatia din timpului puciului, destramarea Uniunii Sovietice si terminind cu retragerea trupelor rusesti din Germanai de Est. In perioade tulburi ale marilor schimbari isorice, alegerea unui candidat sau altul la o functie importanta in stat, "loteria cadrelor", dupa opinia lui, tine, de cele mai multe ori, de legile hazardului. Sansa e sa te afli la momentul oportun in preajma oamenilor zilei. Pentru Korjakov sansa a insemnat serviciul militar petrecut la "Arsenal", cazarma regimentului de la Kremlin. "Pe atunci aveam o imagine doar de suprafata despre viitoarea mea munca", consemneaza el. Ceea ce-l atrage e "vioara", adica automatul camuflat in cutii de instrumente muzicale sau in geanta diplomat… "Ce sa-i faci – romantismul tineretii!", exclama generalul. Moartea lui Brejnev ii creeaza sansa de a-si consolida pozitia. Devine sef de tura in corpul de paza al lui Andropov, apoi, dupa decesul acestuia, cel al lui Gorbaciov. Biografia lui Korjakov urmeaza urcusuri si coborisuri neasteptate. Apropierea de personajele din prim plan ale puterii nu e prea confortabila. Un simplu capriciu sau o proasta dispozitie a acestora te poate trimite in dizgratie, transformindu-te din "prieten" in "dusman". Dar haideti sa lasam la o parte avatarurile carierei lui Alexandr Korjakov si sa incercam sa vedem cum apare lumea politica a Moscovei privita prin "ochii" unui inalt supraveghetor KGB.
Ca si actorul ce paseste pe scena, lucratorul insarcinat cu paza trebuie "sa intre in serviciu cu stomacul si vezica goale". El poate sta ore in sir neclintit ca stinca si zile intregi fara apa si hrana. Serviciul de paza il intareste si fizic, si psihic. Nemiscarea si miscarea ii confera forta si ii stimuleaza atentia. Stind incordat zi de zi, el isi coordoneaza constient reactiile fiziologice. Ratiunea si instinctul se impletesc intr-un tot, modelindu-l si transformindu-l intr-un robot de carne, oricind gata sa-si indeplineasca misiunea. Abrutizarea lui are anumite limite. Korjakov calatoreste mai intii alaturi de Gorbaciov, apoi de Eltin in tara si in afara granitelor. Ii intilneste, rind pe rind, pe Ronald Reagan, George Bush, Clinton, Helmut Kohl si alti oameni de stat de rang inalt. Imaginea pe care si-o face "omul cu vioara" despre puternicii zilei nu e prea magulitoare. Initial, el ii priveste cu respect, cu adulatie chiar. Apoi cu dispret si cu ura. "La KGB, consemneaza el, ni se insuflase ideea ca personajele pazite de noi sint cu totul dosebite. Sint ideale. Si ca tot ce fac fac spre binele poporului". Vazuti indeaproape, oamenii de stat nu se deosebesc de cei obisnuiti. Una din primele experinte il lecuieste de adulatie pentru totdeauna. Plimbindu-se printr-un peisaj mirific (Korjakov nu ne dezvaluie numele persoanei in slujba careia isi facea rondul, lasind sa se inteleaga ca e vorba de presedinte sau de premier), deodata vede cum "persoana  ideala" se opreste pe poteca si incepe sa traga vinturi.  Generalul ramine inmarmurit, gata-gata sa intre in pamint de rusine. Persoana ideala, insa, isi continua plimbarea, filozofind pe marginea ultimei sedinte a Biroului Politic… Stres? Eliberare de tensiune psihica acumulata in timpul unor intilniri protocolare? Korjakov nu stie cum sa caracterizeze aceasta iesire…  "Treptat, scrie el, in constiinta mea s-a petrecut o transformare, s-a spulberat sfintenia si am inceput sa vad oamenii intr-o alta lumina…".  Astfel, la Geneva, stilatul Gorbaciov e surprins (de ziaristi) ca-si sterge nasul cu mineca hainei. Sau ca si-l sufla in vint. "Era o vreme urita. Batea un vint patrunzator si ploua necontenit. Si Reagan isi sufla nasul, dar, ca un politician versat ce era, nu in fata camerelor de luat vederi si a obiectivelor", ci mai ferit, astfel ca ziaristii sa nu-l poata surprinde. Reagan avea in spate o experienta de actor, Gorbaciov, abia uns in functia de prim-secretar, mai avea multe de invatat. Raissa, insa, veghea zi si noapte asupra lui. De fapt, ea decidea, de cele mai multe ori, si politica de cadre. Gorbaciovii aveau un tipic anume, afirma Korjakov. In fiecare zi, la aceeasi ora, Raissa Maksimovna si Mihail Sergheevici isi faceau obisnuita lor plimbare de seara pe aleile circulare ale parcului ce imprejmuia vila de protocol. Vorbeau incet, el povestindu-i in amanunt despre toate intilnirile si sedintele petrecute peste zi, ea raspunzindu-i in soapta si sfatuindu-l cum trebuie sa procedeze in cutare sau cutare situatie, ce decizie sau atitudine sa adopte… Garda de paza era aleasa de Raissa personal. La "selectie", criteriul era aspectul exterior si nicidecum profesionalismul sau experienta. Amestecindu-se in deciziile sotului, ea ii stibea, incetul cu incetul, autoritatea. In curind, Mihail Gorbaciov va fi privit ca personaj indecis, bombastic… Raissa isi gaseste corespondentul peste ocean, in sotia lui Bill Clinton, pe care Korjakov o intilneste ceva mai tirziu, in perioada cind lucreaza in garda lui Eltin. In ciuda aparentelor, Hillary Clinton e un adevarat demon. In preajma ei, presedintele Americii se comporta ca un copil. E suficient ca Hillary sa ridice din sprincene, pentru ca seful Casei Albe sa intre in panica. Si atunci, cum se explica aventura din biroul oval? Poate ca tocmai excesul de autoritate al sotiei l-a impins pe Bill in bratele Monicai Levinsky…
Spre deosebire de Gorbaciov, care se lasa dominat de sotie, Eltin se poarta ca un adevarat stapin. Cind vine acasa de la slujba, il inconjoara toata familia. El se lasa dezbracat si descaltat de miinile celor apropiati. Nina e un personaj blind. In schimb, fiica sa mai mica, Tatiana Diacenko, ii descopera punctul vulnerabil. Intrat in mrejele fiicei, Eltin intra intr-un cerc vicios. El e manipulat de Tatiana, care, la rindu-i, este manipulata din umbra de Berezovski si Ciubais. Eltin continua sa se poarte, in aparenta, ca un tiran. Grandomania sa e stimulata de anturaj. In ciuda sanatatii subrede, se scalda in copca, face sauna si bea votca amestecata cu sampanie… Iesirile sale publice devin din ce in ce mai penibile. Nu e de mirare ca, la sfirsitul celui de-al doilea mandat, Rusia se afla in pragul descompunerii. Coruptia e-n floare. Guvernatorii din provincii devin atit de bogati si atit de puternici, incit multi dintre ei renunta la rubla si adopta moneda proprie. Constient sau nu de slabiciunile sale, Eltin isi pregateste totusi o iesire triumfala, lasind in locul lui pe scena un personaj stapin pe simturile sale…