Jumatate alb, jumatate negru

Pentru ca tot se vorbeste de nevoia de a transmite stiri pozitive si vesti bune unui public obosit si stresat de viata cotidiana, ar fi interesant de realizat un top al evenimentelor internationale benefice, din ultima vreme. Intr-o lume afectata de o multitudine de crize, mai mari sau mai mici, s-au inregistrat si citeva evolutii care merita salutate.

Pe primul loc s-ar situa, cu conditia sa se confirme printr-o atitudine coerenta pe termen lung, decizia regimului nord-coreean de a incepe dialogul cu comunitatea internationala pe tema programului sau nuclear. Reactia pozitiva a Statelor Unite – surprinzator de prompta, din punctul meu de vedere – sugereaza ca au avut loc contacte preliminare discrete, probabil cu implicarea Chinei. "Dosarul" nord-coreean ramine unul foarte dificil, intrucit comunistii de la Phenian ramin o sursa de insecuritate regionala, chiar si fara arme nucleare, insa progresul trebuie salutat si incurajat printr-o politica de angajament constructiv care sa duca la atenuarea dramei umanitare si sa calmeze temerile lui Kim Jong Il. Miza este extrem de mare, iar contextul international pare favorabil.

Trecind intr-o alta arie geografica, mult mai apropiata noua, trebuie salutata decizia socialistilor sirbi de a colabora cu fortele pro-europene in vederea constituirii unei coalitii de guvernare. Oarecum surprinzatoare, mai ales in contextul optimismului afisat de tabara nationalista, alegerea socialistilor poate marca inceputul desprinderii de era Milosevici si – pe termen lung – nasterea unei stingi cu adevarat democratice in Serbia. Situatia este insa extrem de fluida si, fara nici o exagerare, bizara. Pe fondul crizei kosovare si al tensiunilor din rindul opiniei publice, Uniunea Europeana a recurs la un pachet de stimulente care a scurtcircuitat practic birocratia si procedurile traditionale, accentuind faptul ca dosarul Serbiei este si va continua sa fie unul eminamente politic. Daca asta va ajuta conturarea unei majoritati favorabile democratiei liberale si integrarii europene, Romania si intreaga regiune ar avea mult de cistigat.

O alta stire pozitiva se refera la reactia liderilor Uniunii Europene la criza tratatului de la Lisabona, dupa referendumul din Irlanda. Daca ne referim la rezultatul acestuia, cu siguranta ca scepticismul este justificat, insa lucrurile ar fi putut degenera la Consiliul European, daca s-ar fi fortat mina guvernului de la Dublin. Au triumfat, insa, pragmatismul si luciditatea, mai ales ca Uniunea Europeana a acumulat in ultimii ani destula experienta in luarea unor pauze de reflectie sau chiar in "inghetarea" documentelor sale fundamentale. Privind jumatatea plina a paharului, evocarea unor posibile concesii sau exceptii in favoarea irlandezilor era singura sansa, iar de valorificarea ei, in luna octombrie, depinde evolutia institutionala si extinderea Uniunii, in urmatorii ani.

Incurajatoare este si aparenta revenire a Departamentului de Stat american asupra dosarului israelo-palestinian, intarita si de implicarea de tip nou a Frantei, vizibila prin demersurile lui Nicolas Sarkozy. Insa rolul principal revine, evident, Americii, a carei lipsa de interes sau de capacitate diplomatica din ultimul timp a generat probleme mari, data fiind obisnuinta ambelor tabere de a nu face concesii decit sub presiune. Apropierea alegerilor din noiembrie si dorinta administratiei Bush de a usura misiunea candidatului republican au contat, in mod cert, in demersurile doamnei Rice, insa experienta ultimului deceniu ne invita mai degraba la pesimism.

Trecind pe continentul african, devine extrem de greu sa gasesti vesti bune. Insa merita evidentiat faptul ca, in Zimbabwe, regimul Robert Mugabe a intrat in faza terminala. Alegerile de vineri au fost marcate de retragerea candidatului opozitiei, pe fondul persecutiilor extinse si al riscurilor de represiune violenta. Insa abuzurile politice ale regimului si situatia economica disperata a populatiei au ajuns, in sfirsit, pe agenda internationala, asa cum a demonstrat-o si reuniunea ministrilor de externe G8. Robert Mugabe a ratat sansa speculata anterior de un alt prieten al lui Nicolae Ceausescu, Fidel Castro: retragerea din functie, urmata de o anumita deschidere politica. Acum, insa, este prea tirziu, si ne putem astepta la o implicare mai sustinuta a vecinilor sud-africani, in vederea gasirii unei solutii pasnice de tranzitie.

Si probabil ca am mai putea gasi evenimente pozitive, generatoare de optimism – insa ele nu vor obtine decit arareori prim-planul. Domeniul international, asa cum tindem sa-l conturam in mass media, in sfera academica sau in alte contexte, ramine unul al conflictului si dezordinii, iar in politica interna a altor state, democratia si libertatea bat in retragere. Iar moralul oricarui realizator de jurnale externe ar putea incasa si alte lovituri, de aceasta data "interne", incit el sa-si piarda rabdarea si sa alcatuiasca programul din stirile aflate oricind la indemina: razboaiele, terorismul, conflictele politice si diplomatice etc. Din acestea va gasi oricind, din abundenta.