Limba romina, limba romana

Aminteam in precedentul articol faptul ca anul trecut am recuperat din pod, printre altele, si niste manuale scolare. Toate-n limba germana – cu exceptia unei serii intregi de manuale de limba romana. Da, oarecum curios: am gasit nu mai putin de 8 manuale de "Limba romina" (pina-n 1965), respectiv de "Limba romana" (din 1966), care inca de la aspect ilustreaza destul de "viu" noile vremuri miscatoare, motiv pentru care le-am si "tras" in poza…
Cum, vara, presedintele Traian Basescu, petrecindu-si parte de concediu (vacanta?) in Secuime (of, cartof, alta tema!), a ajuns la concluzia ca elevii maghiari ar trebui sa invete limba romana ca o limba straina, provocind instantaneu declaratii inflamate si inflamante ale spiritelor canicular-nationaliste ori nationalist-secetoase, mi-am zis ca de-acum ar fi cazul sa ma ocup si eu nitel de chestiune, pornind chiar de la cele manuale prafuite, cu valoare de documente istorice.
Inainte de asta, citeva consideratii personale: Nu-mi amintesc exact cind am stiut cit de cit ceva limba romana – chiar nu stiu! Si nu pot decit prin deductie sa afirm ca probabil inca dinainte de scoala, si asta din doua motive: cind mergeam la gradinita, in fiecare miercuri la ora 11 eram dusi cu mic, cu mare la cinematograful din sat ca sa vedem desene animate (eroii vremii: Lolek si Bolek), care desene doar nu puteau fi nici subtitrate (nu stiam sa citim), nici vorbite-n limba originala (polona, engleza, rusa?) – presupun (pentru ca memoria nu ma ajuta nici in cazul acesta!); al doilea motiv: locuiam la moara, iar in casa noastra veneau tot timpul landleri*, sasi, romani, tigani (romi, rromi, ma rog), care prieteni de pahar ai tatalui meu, care cu tot felul de afaceri… In fine. Cert este ca, personal, traiam, totusi, intr-un mediu oarecum bilingv. Zic: personal, pentru ca la scoala, de exemplu, in afara orelor nu se vorbea decit dialectul landlerilor si, mai rar, saseste, clasele romanesti ale scolii din sat – Apoldu de Sus – aflindu-se in alta cladire, in alta parte! Ce vreau sa spun este ca, la rigoare, as putea spune ca am crescut, de fapt, intr-un mediu multilingv, de vreme ce acasa vorbeam saseste (dialect cu valoare de limba, diferenta dintre acesta si limba germana fiind similara cu, sa zicem, cea dintre olandeza si germana!), germana la scoala si la biserica – in partea oficiala, la ore, la "scoala de duminica" din cadrul bisericii – si "landlereste" in pauze, in partea neoficiala. Iar strada, cinematograful, televizorul (abia de prin 1973, ce-i drept, cind ai mei au cumparat un televizor "Opera") si, evident, orele de limba romana au adus a patra limba.
Acum, au sarit in sus nationalistii de serviciu gen Olguta-Draguta Vasilescu-Pacat-De-Ea, oripilati de oroarea ororii: Basescu vorbeste de limba romana ca o limba straina, in Romania! E prea de tot! Huo! Numai ca pina si doamna Vasilescu (care, am inteles, a facut filologie si este chiar presedinte al Comisiei pentru Invatamint din Camera Deputatilor!) ar trebui sa poata face diferenta tehnica intre studierea unei limbi ca limba materna si invatarea ei ca limba straina. Aici, "strain" n-are nici in clin, nici in mineca de-a face cu tarisoara, cu granitele dinsei etc. (si n-ar fi avut pentru nimeni, daca n-ar fi fost vorba de unguri, ci, sa zicem, de ucraineni…). Fata de limba materna (care pentru mine, in sensul strict al cuvintului, nu este chiar germana, ci… "saseasca"!), orice alta limba este una mai mult sau mai putin "straina"! Pentru mine, germana avea, desigur, un grad minim de "limba straina", pentru ca, dincolo de faptul ca acasa vorbeam saseste, la joaca saseste si "landlerisch", majoritatea cintecelor, muzica populara, slagarele cintate la nunti, slujba la biserica etc., toate astea erau in germana! Comparativ, romana avea un grad sensibil mai mare de "limba straina", chit ca acesta era mult mai mic decit cel al englezei, pe care am invatat-o dintr-a cincea!…
Iata ca cele citeva consideratii s-au latit mai mult decit as fi crezut si teama mi-e ca de manualele de limba romana va trebui sa ma ocup in urmatorul articol (pentru ca merita din plin – din toate punctele de vedere, de nici nu stiu, pe moment, incotro ma va purta discutarea lor). Deocamdata vreau doar sa rotunjesc discutia despre invatarea limbii romane ca limba straina cu un exemplu cit se poate de graitor din "LIMBA ROMINA. Clasa a II-a. Manual pentru scolile cu limbile de predare ale minoritatilor nationale (germana, rusa, ucraineana, sirba, croata, slovaca si ceha)" (Editura de Stat Didactica si Pedagogica, Bucuresti -1962, autori: Lux Margareta si Isailovici Gorita, invatatoare).
Inainte de toate, o observatie (colaterala): lipsesc maghiarii – oare de ce? Manualele de "romina" pentru maghiari trebuie sa fi fost, pe vremea aceea, diferite. Habar n-am prin ce. Dar sa trecem la acest abecedar al "limbii romine" pentru sapte minoritati. N-am, din pacate, si un manual de limba romana de pe vremea aceea pentru romani, dar am o banuiala: ca nu exista mare diferenta! Pentru ca treaba cu specificarea "pentru minoritati" este mai degraba una ideologica, fara legatura cu modul de predare si invatare a limbii romane! Pentru ca primul lucru ce tine de "minoritati" l-am gasit abia-n pagina 25, la litera "J", lectia "La joaca":
"E joi dupa-masa. Mircea, Dusan si Helmut sint in curte. Iata si pe Feri. A venit si el la joaca.
Mircea spune:
– Joi, vineri, simbata si duminica dupa-masa ne vom juca. Luni, marti si miercuri avem repetitie la cor. E luna prieteniei romino-sovietice.
– Foarte bine! Poftim la joaca, – striga Dusan – azi e joi.
Se insira unul dupa altul. Merg ca soldatii. Ei cinta.
Un-doi, un-doi,
Marsul nu e greu,
Dar un lucru tine minte:
Capul sus mereu.".
Ehei, ce vremuri! Cu "luna prieteniei romino-sovietice"! Altfel, limba romana din lectia asta nu-i chiar cea corecta, de vreme ce dam de-o propozitie rostita parca de insusi Feri, scolar in clasa a doua: "Iata si pe Feri". Iata-l, ungurasu-tatii!
Rasfoiesc mai departe manualul. La pagina 27, litera H, lectia "Hai la hora!", apar "Horia, Hilda, Peter, Gorita si alti copii" care, pina vine trenul sa-i duca-n tabara la munte, "fac o hora mare. Ei cinta:
Sa jucam hora pe loc,
Sa rasara busuioc.
A venit trenul. Copiii se urca voiosi in vagoane. La ferestre flutura cravatele rosii".
Trai, nineaca!
Dau pagina. Lectia "La palatul pionierilor".
"- Enache, azi e joi, mergem la palat – spune Radu.
– Da, am chemat si pe Grisa".
Normal ca l-a chemat si pe Grisa, altfel taman in "luna prieteniei romino-sovietice" iesea cu scandal, nu?
La litera "K", evident ca era loc de-un "Klaus" care merge cu mama la noul "magazin de stat" care s-a deschis "in strada Karl Marx" unde "ei gasesc de toate: zahar, brinza, unt, peste, conserve si salam".
Sa mai scormonesc manualul dupa "ideologicale" ce tin de "minoritati"? Iata un exercitiu: "Traduceti in limba materna urmatoarele propozitii:
Republica Populara Romina este patria noastra.
Patria noastra are cimpii intinse, cu holde aurii.
Muncitorii lucreaza cu drag in fabrici, pe santiere si in mine.
Eu iubesc patria noastra, Republica Populara Romina".
Chestia asta, cu tradusul unor fraze-cheie (din punct de vedere ideologic, desigur) in limba materna, este de altfel, pe linga aparitia unor nume de "conlocuitori", singura care are treaba cu minoritatile care urmeaza sa invete limba romana. In rest: un manual prost, cu texte proaste, ideologizate prosteste, numai bune sa te-ndeparteze de limba pe care urma s-o inveti prin intermediul lor. Noroc de realitatea care a stiut mereu sa se sustraga macar in parte… realitatilor (noi, "comuniste", "socialiste", "pionieresti", "muncitoresti" etc. etc.).

* Reamintesc faptul ca landlerii sint austrieci protestanti ajunsi – pe vremea imparatesei Maria Terezia, in urma contrareformei catolice – la Apoldu de Sus, Cristian/Sibiu si Turnisor (azi cartier sibian).