Masina de educat contopisti

Noi ii spuneam Taz sau Tazebot, dar domnul Botezat isi cunostea anagrama si nu facea niciodata caz dintr-un fapt atit de neinsemnat. Vorbea incet si rar, de parca glasu-i acompania rabdator si ritmic sirurile de functii ori de ecuatii intinse de mai multe ori pe tabla in timpul orelor de matematica. Dl. Botezat avea o calitate neobisnuita: nu parea sa se supere niciodata. Chiar si cind altii ar fi trecut dincolo de capatul rabdarilor din pricina insolentei unor elevi, profesorului nostru i se impurpurau pentru o clipa obrajii, dar vocea isi urma neabatuta plutirea prin oceanul de calm pe care il inspira, chiar si in rostirea unei observatii ce s-ar fi dorit o mustrare: "Ia fiti cuminti!".

Despre Taz circulau multe legende prin liceu. Ba ca ar fi publicat probleme in Gazeta Matematica, ba ca ar fi ramas uitat de timp in fata unor exercitii grele (e drept, la ore avea momente cind uita ca lucra cu niste amatori), ba ca la meditatii era chiar mai bun decit sotia dumnealui, dar ca nu prea se incurca cu asa ceva s.a.m.d. Dar cert si vizibil era ca iubea matematica. Acesta era domeniul lui de excelenta. Si din aceasta pricina, avea obiceiul de a lucra mult mai frecvent cu elevii priceputi decit cu cei nepriceputi, motiv pentru care cei cu fragilitate intelectuala dovedita il considerau un dascal slab si lipsit de autoritate. Lipsa de reputatie coercitiva era motivata. Profesorul nu palmuia, nu urechea si nu injosea pe nimeni, asa cum facea, de pilda, iubitul nostru diriginte, al carui nume posteritatea nu l-a putut retine.

Nu stiu daca domnul Botezat mai este in activitate, dar tare as dori sa-i mai aud glasul bonom exclamind cu indreptatita mirare: "Ce prostie mai e si asta?". Uimirea dumnealui ar fi provocata, desigur, de contemplarea grilei de evaluare pe baza careia s-ar putea realiza – in curind – salarizarea diferentiata a profesorilor.

Orice om pretuitor de precizie stie ca bazaconiile nu se lasa clasificate cu mijloacele ordonate ale rationamentelor. Numai o minte de birocrat fatarnic putea sa puna in circuitul valorilor europene culmea romaneasca a aberatiei, adica aiureala travestita in esenta docimologica.

Nu e nevoie de multa creativitate pentru a imagina dascalul de elita al viitorului: un robot depersonalizat, dotat cu tehnologie de ultima generatie (mai ales multimedia, pentru ca vorba nu mai are vigoare educativa), o masinarie bine unsa sa-si indeplineasca ireprosabil obligatiile profesionale, un cyborg arvunit zapciu pe plantatia cu olimpici internationali, in fine, o inteligenta artificiala pusa sa descrie in tratate docte haul fara margini numit prostie omeneasca.

Si toate acestea, pentru o jumatate de salariu in plus. Citeva sute de lei, adica. Chiar sintem luati de fraieri? Se vede ca numai o fiinta bine incalzita la partile moi si, in consecinta, privata de confortul etajelor superioare ale gindirii ar putea decreta orbeste ca un asemenea cumul reprezinta superlativul performantelor educative.

Sa luam ca exemplu criteriul performantelor stiintifice la care se vor inhama toate cadrele didactice dornice sa formeze grupul celor mai buni dintre cei mai buni. Desi laudabile si aplaudabile, participarea la sesiuni stiintifice, elaborarea de studii, manuale si volume de referinta sau implicarea in tot soiul de proiecte de cercetare sint activitati herculeene in raport cu recompensa liliputana oferita. Colegi de-ai mei, oameni tineri, inteligenti si cu har pedagogic au dus deja la bun sfirsit multe dintre activitatile respective si tot se zbat in mocirla unui salariu mizer. Doctoratul, comunicarile si studiile stiintifice, bursele si proiectele de cercetare derulate nu platesc facturile sau chiria si nici nu ofera imbracaminte si hrana pentru copii.

Nici elevii nu mai sint ce au fost odinioara. Acum se numesc, ha, ha, ha, educabili. Un educabil, doi educabili, mare ti-i gradina, Doamne! Imposibil de educat, adica ineducabili sint cei carora le-a venit sa alcatuiasca urmatoarea lista de dovezi, fara sa cugete nici un moment la relevanta practica a eforturilor respective. Iata micul portofoliu al profesorului de elita: "1) produsele educabililor (caiete, lucrari scrise, lucrari practice, rezultatele la probele de evaluare, artefacte – desene, lucrari practice etc. -, inregistrari video sau audio, imagini etc.); 2) produsele activitatii cadrului didactic (planificarile calendaristice, proiectele unitatilor de invatare, documente privind evaluarea rezultatelor scolare si ale activitatilor extrascolare, portofolii, auxiliare curriculare si material didactic, fise de progres, fise de lucru – individual sau colectiv – etc.); 3) documente emise de terti (diplome, adeverinte si certificate, procese verbale si alte documente legate de inspectie, procese verbale si alte documente ale comisiilor metodice si catedrelor, rapoarte de autoevaluare / evaluare interna si de evaluare externa etc.)".

In fata unui asemenea mausoleu gaunos de excelenta birocratica, spaima de a fi profesor de elita in Romania este cit de se poate de justificata. Nu ne ramine decit sa ne luam catalogul, sa intram zimbitori in clasa contopistilor ineducabili si sa le punem spre vizionare filmul Omul bicentenar (1999). Poate asa vor observa criteriul fundamental de performanta: cea mai mare dorinta a unui robot exceptional este sa fie considerat un simplu om.

Publicitate și alte recomandări video