Mitropolitul carturar

In urma cu trei ani, cind Mitropolitul Bartolomeu Anania a venit la Iasi sa ia parte, ca invitat de onoare, la prima editie a Conferintei Nationale „Text si discurs religios", aula Universitatii „Alexandru Ioan Cuza" din Iasi s-a dovedit neincapatoare pentru multimea dornica sa il asculte. Tot astfel se dovedise si cu o zi inaintea evenimentului stiintific, cind scriitorul Valeriu Anania a fost invitat sa vorbeasca despre recentul (pe atunci) volum de Memorii. Nu am gasit vreme sa ii ascult vorbele despre insemnari, insa i-am ascultat cuvintul limpede, curgator si convingator despre Biblia de la 1688. Pe masura ce vorbea, batrinul slabit de vreme, care abia prididea sa acopere, cu gesturi molcome, urmele unei raceli siciitoare, lasa locul unui spirit puternic, ale carui suisuri si coborisuri de glas dezvaluiau o dare de seama mestesugita despre istoricul talmacirilor Bibliei in cultura noastra. Forta rostirii de atunci am regasit-o, apoi, si in alte luari de cuvint, predici mai ales. In congruenta cu rostirea, scrierea purtata de „o fraza aspra, dar mladioasa", dupa cum observa, intr-o cronica la Memorii, Paul Cernat, este marturia unei existente in care dragostea de carte a jucat rolul esential. Aspra si mladioasa va fi fost, poate, si personalitatea omului ale carui energii interioare transpar in cuvintele pe care le-a lasat celorlalti. Cert este ca nu exista nici un carturar roman al perioadei actuale despre care sa se poata spune ca a talmacit cu vrednicie Biblia, desi proiecte aflate in derulare exista mai multe. „O munca de ocnas", descria Mitropolitul Anania travaliul de a pune linga monumentul de cultura de la 1688 o editie a Bibliei demna de orizontul limbii literare de astazi. Chiar de nu ar mai fi scris nimic altceva, personalitatea sa tot ar fi ramas incifrata intre tainicele cuvinte din vechime, ale caror deslusiri a stiut sa le caute, cu rabdare si pasiune. S-au gasit si se gasesc voci ale nemultumirii, pentru ca nemultumirea salasluieste in firea omului, dar germenii viitorului in care editia Anania va afla vrednica tovarasie in compania unei editii mai bine alcatuite, cu si mai buna chivernisire spirituala, nu s-au implinit inca.

Lasam in seama altora descifrarea, lamurirea, interpretarea momentelor, luminoase sau intunecate, pe care omul contemporan cu istoria tulbure a ultimului veac le-a luat cu sine Dincolo. Adversarii Mitropolitului se vor aduna sa arate ca albul e negru si invers, dupa cum si prietenii ar trebui sa se adune si sa apere ceea ce e de aparat si sa ierte ceea ce este de iertat. Celor ce sint nici prieteni, nici neprieteni le este adresata invitatia de a lua seama, cu respect, la faptele intelepte ale fiintei care a lasat o mostenire culturala valoroasa si care a stiut ca trairea, in litera si in spirit, este un dar, nu o povara.  

In ultimele zile, am citit multe materiale de presa in care viata celui ce a fost Bartolomeu Valeriu Anania a inceput sa fie descusuta cu brutalitate. E trist ca zvonul, faptul marunt inaltat la rang de aforism si consideratiile adesea inguste, agresive chiar, tind sa umbreasca esentialul, anume ca plecarea dintre cei vii a Mitropolitului Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului vesteste extinctia unei specii culturale: mitropolitul-carturar, omul cu vasta stiinta de carte, talmacitorul vrednic, ierarhul implicat in proiecte culturale de amploare, arhiereul inainte-statator, in care multimea vede, deopotriva, omul si preotul.

Lumea romaneasca pe care a parasit-o Valeriu Anania are nevoie de repere umane, de personalitati care sa vegheze, prin indemn si prin felul de a fi, la siguranta drumului pe care o apuca mintile si sufletele celor multi, ispititi mereu de fantasmele unui cosmos primejdios, populat de caricaturi umane guralive si lipsite de consistenta spirituala, care fagaduiesc in chip mincinos marea cu sarea.

La Iasi, Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a bucurat de recunoastere si de respectul cuvenit activitatii culturale pe care a depus-o. In 2009, Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa" din Iasi i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Dumnezeu sa-l odihneasca!