O ceasca de Irish coffee – amara!

Este o veste extrem de proasta pentru Uniunea Europeana si, indirect, pentru Romania si celelalte state membre – inclusiv Irlanda. Nu are rost sa se discute acum despre eventualitatea unui al doilea referendum, asa cum s-a intimplat cu tratatul de la Nisa. Guvernul de la Dublin a anuntat ca, in caz de esec, nu ia in considerare o noua consultare populara. Premierul Brian Cowen nu-si poate asuma o asemenea decizie la doar o luna de la preluarea functiei, dupa demisia impunatorului Bertie Ahern. Atit coalitia de guvernamint condusa de conservatorii din Fianna Fail, cit si principala forta a opozitiei „traditionale" se vor confrunta cu riscuri politice majore daca tind sa-si „bruscheze" electoratele. Membrii clasei politice s-au comportat, in mare, ca buni europeni, insa atit traditiile democratiei irlandeze, cit si propriile interese politice pe termen lung ii vor descuraja sa faca gesturi riscante.

Dupa respingerea Tratatului de la Nisa, la prima incercare, irlandezii au fost acuzati de egoism. Se stie ca miracolul economic irlandez ar fi fost greu de imaginat in lipsa participarii la piata comuna, iar subventiile de la Bruxelles au jucat un rol deloc neglijabil in modernizarea agriculturii „tigrului celtic". Insa atunci cind se punea problema extinderii catre Est – deci, a admiterii unor noi state receptoare de fonduri – irlandezii au fost sceptici. Acum, aceasta tema a disparut din dezbaterea publica pe marginea Tratatului de Reforma, insa multe altele au dat o puternica senzatie de déjà vu. Teama de eventuala subminare a neutralitatii a ramas la fel de puternica, desi cooperarea pe linia politicii externe si de securitate a fost atent configurata pentru a atenua temerile irlandezilor si ale altor sceptici. Oroarea fata de riscul ca de la Bruxelles sa fie impuse reglementari contrare spiritului catolic conservator al Irlandei – cum ar fi dreptul la avort – s-a dovedit chiar mai intensa decit in epoca tratatului de la Nisa. In fine, nici procesul de reformare institutionala nu s-a dovedit a fi pe placul euroscepticilor irlandezi, care au deplins renuntarea la principiul un stat – un comisar european, in favoarea sistemului rotatiei. In fine, nu pot fi neglijate nici efectele mediului economic mondial: spre deosebire de epoca ratificarii tratatului de la Nisa, perspectivele par mai degraba intunecate, un dezavantaj pentru guvernanti si pentru toti cei care promoveaza o integrare mai strinsa. De altfel, primele rezultate sugereaza ca se va respecta vechiul tipar: veniturile reduse si expunerea la riscuri sociale sint predictori foarte buni ai opozitiei fata de integrarea europeana. 

Desigur, oricare va fi rezultatul, este clar ca multe dintre voturile negative s-au datorat necunoasterii sau lipsei de interes pentru prevederile concrete ale tratatului. Poate ca nici liderii politici nu au actionat prea convingator, desi primul ministru pare convins ca a facut tot posibilul pentru a traduce jargonul plicticos si enervant al textului in vernaculara politica irlandeza. Insa – la fel ca in cazul primului referendum asupra tratatului de la Nisa – se pare ca o parte din electoratul care nu intelege documentul a decis sa se alieze cu segmentul care-l respinge in cunostinta de cauza. In alte societati lucrurile stau altfel, desi poate ca acest tip de coalitie a contribuit la esecul Constitutiei Europene in Olanda si (in mai mica masura) in Franta. De la irlandezi, insa, ne puteam astepta la asa ceva, iar ingrijorarile de ultima ora de la Bruxelles si din marile capitale europene pot fi explicate si prin aceea ca liderii Uniunii si-au dat seama ca ea se va produce.

Daca primele tendinte se vor confirma, urmeaza luni extrem de grele pentru Uniunea Europeana. Este greu de crezut ca irlandezii vor obtine eventuale concesii, care sa permita o repunere pe agenda a tratatului de la Lisabona. Cei mai multi dintre partenerii europeni – mai ales statele care au privit Tratatul de Reforma ca pe un regretabil pas inapoi in raport cu Constitutia Europeana – vor refuza sa cedeze in fata „santajului" electoral irlandez. Pe de alta  parte, situatia va deveni extrem de dificila in Marea Britanie, unde guvernul Brown (care sustine Tratatul si respinge ideea unui referendum) se confrunta cu spectrul infringerii in viitoarele alegeri generale. Si in alte capitale mai eurosceptice s-ar putea intensifica opozitia fata de tratat, argumentindu-se ca el contine prea mult din fondul defunctei Constitutii Europene. Nu se stie cit de repede vor gasi liderii europeni remediul potrivit, daca boala se va face intr-adevar simtita.

In fine, o parere ceva mai subiectiva: daca in 2004, in locul Tratatului Constitutional, era avansat un document interguvernamental de tipul Tratatului de Reforma, el ar fi avut sanse mari sa treaca – la Dublin, la Londra, la Varsovia, ca sa nu mai vorbim de Paris sau Amsterdam. Uniunea ar fi avut astazi un cadru ceva mai stabil. Din pacate, bunele intentii ale vizionarilor au dus la un pas curajos in directia gresita.