Principiul lui Alchimedus

Spun marii analisti ai veacului ca alegerile prezidentiale care urmeaza vor fi "cruciale", dar nu reusesc sa inteleg de ce. Sa ma explic: niciunul dintre candidati nu are statura cuvenita unui adevarat presedinte. Si nu e vorba, se intelege, despre statura fizica, desi conteaza si ea, ci despre cea morala, intelectuala, profesionala, politica. Niciunul dintre candidatii cu sanse, dupa parerea mea, nu merita sa fie ales, si asta e vina partidelor care i-au propulsat, a intregii clase politice lamentabile cu care ne-am invrednicit. Toti apartin "sistemului" care l-a invins pe presedintele Constantinescu, un sistem-caracatita, gestionat din umbra de serviciile secrete provenite din fosta Securitate, dar care cuprinde oamenii de afaceri cei mai potenti si politicieni marioneta. Presedintele Basescu a facut si el parte din sistem, dar, imprevizibil si neconformist fiind si pentru a nu avea soarta nefericitului Don Quijote taranist, a incercat sa schimbe sistemul din interior, nereusind insa decit sa produca o fractura: si-a creat din oameni loiali un sistem propriu care, inevitabil, a intrat in conflict cu sistemul-mama. Acesta din urma l-a sustinut pe Geoana, insa, vazind stagnarea din sondaje, sub scorul partidului, l-a scos si pe Oprescu la incalzire, numai ca ei nu vor face decit sa-si fure voturile reciproc in primul tur, existind insa posibilitatea crearii unui front anti-Basescu in turul doi, pentru a-l propulsa pe cel mai bine plasat. La acest front s-ar putea ralia si liberalul Antonescu, sustinut de Patriciu, altminteri un candidat care-mi pare naiv, imatur si cu ciudate momente de absenteism.

Din cite am inteles, americanii si europenii ar dori schimbarea lui Basescu, de unde si ezitarile si calculele sale prelungite, dar ce te faci cu popularitatea lui in rindul romanilor obisnuiti, care il situeaza in continuare pe primul loc, desi cu vreo 10% mai putin decit acum cinci ani?

Oricum ar fi, ne asteapta vremuri grele. Din punct de vedere politic, blocajul va continua si nu ne putem pune sperante in nici un "salvator"; din punct de vedere economic sintem la pamint, traim din imprumuturi, dependenti aproape in totalitate de exterior; iar din punct de vedere social s-a depasit deja un prag de suportabilitate, sindicatele sint in strada, iar saracia straluceste tot mai tare. Dupa alegeri vom inregistra explozii la toate cele trei niveluri. O astfel de tensiune nu am mai simtit de prin anii 1987-1989.

Cred, insa, ca asteptam prea mult de la politicieni. Acestia nu mai reusesc sa produca decit scandaluri, si asta la toate nivelurile, uneori chiar fara sa stie de ce. Orgolii nemasurate, egouri hipertrofiate si dorinta ahtiata de putere, lovituri reciproce si violente care au inceput sa nu mai fie doar verbale si o scenarita de cel mai jos nivel blocheaza aproape orice initiativa constructiva, in dauna oamenilor, a comunitatilor. Indivizii astia chiar nu-si dau seama ca sintem cu totii trecatori si ca nimeni nu va mosteni pamintul? Dupa doua mii de ani de crestinism, ei se comporta tot ca niste trogloditi.

Ar trebui sa ne luam destinele in propriile miini, potrivit "principiului lui Alchimedus", care cere fiecaruia o transformare optimizanta printr-o alchimie interioara specifica (vezi cartea cu acelasi titlu a lui Sascha Kugler, Humanitas, Bucuresti, 2007). Ar trebui ca fiecare sa se trezeasca la realitate, sa-si faca ordine in propria curte si sa incerce sa faca bine ceea ce stie sa faca, incercind sa ne respectam aproapele, sa ne revitalizam actiunile constructive, companiile si sa gasim calea care conduce oamenii si organizatiile spre adevarata lor forta si spre reusita. Ar trebui sa dezvoltam spiritual comunitar, sa ne fixam obiective pe care sa le urmarim in mod disciplinat si sa dezvoltam noi forte pentru dezvoltare.

Constatam cu amaraciune cum oamenii "importanti" nu fac decit sa se blocheze reciproc si nu se percep pe ei insisi ca parte a unei culturi stimulative. Le lipsesc viziunea, inspiratia, generozitatea si telurile mobilizatoare. In acelasi timp, tehnica si cunostintele specifice sint de cele mai multe ori aplicate mecanic si incomplet, fara a se tine seama de consecintele asupra oamenilor si asupra naturii.

Oamenii au nevoie de schimburi stimulative de idei, indivizii isi ating cel mai bine telurile atunci cind sint atenti, in egala masura, la posibilitatile de dezvoltare ale celorlalti. Pentru fiecare exista o sarcina personala si un mod de viata unic, o chemare, care nu poate fi traita sau implinita mai bine de altcineva. Important este sa-ti descoperi aceasta vocatie. Cind omul isi asuma si-si traieste chemarea, evolueaza si el, si comunitatea careia ii apartine.

Acesta este, pe scurt, asa-zisul "principiu al lui Alchimedus", un principiu ce statueaza faptul ca dezvoltarea unei societati nu poate fi realizata fara recunoasterea si aplicarea unor principii-valori esentiale, cum ar fi libertatea, responsabilitatea, increderea, compasiunea si disciplina. Oricine poate constata astazi cit de departe ne aflam de astfel de valori. Iar consecintele nu pot fi decit dezastruoase si ele nu vor intirzia sa apara.