Romanii din Cipru

Multi romani tineri, adesea persoane inalt calificate, cauta posturi mai bine platite in Europa occidentala, aflata adesea in deficit de specialisti. Unde gasesc si recunoasterea pe care adesea patria le-o refuza. Unii accepta sa lucreze in sfera serviciilor, uneori in domenii penibile, evitate de autohtoni, in tari mai bogate ca Italia, Spania, Insulele Britanice.

Putini stiu insa ca mai exista o tara, membra a UE, in care romanii sint prezenti: Cipru. Dintr-o populatie de 880.000 de locuitori, cit are Cipru, numai 67% sint greci, restul apartinind altor etnii. Pe primul loc, intre acestea, sint rusii si ucrainenii, uneori ocupind pozitii importante, prin achizitii si investitii, iar a treia, dupa ultimul recensamint, cam 5%, sint romanii. Mai exista un Cipru ocupat de populatia de origine turca, neadmis in UE. In Nicosia impartita, aeroportul a devenit nesigur si atunci s-a construit in sud, la Larnaca, un alt aeroport, iar orasele din sudul insulei (Limassol, Larnaca, Pafos) au devenit atractii turistice. S-au construit sute de hoteluri de standard inalt, in jurul oraselor, pe plaje magnifice, au aparut statiuni noi, ca Ayia Napa, s-a dezvoltat sfera serviciilor, a aparut nevoia de personal.

Nu despre Cipru ca destinatie turistica si nici despre istoria milenara a Insulei Afroditei vreau sa scriu aici, ci despre prezenta conationalilor nostri acolo. Nu au pozitii proeminente, n-au proprietati si afaceri cum au britanicii si rusii, lucreaza in servicii, adesea platiti prost, dar mai bine decit in tara. Primii pe care i-am intilnit, chiar la sosire, un cuplu cu baieti gemeni in landou, veniti sa se bucure de soare si de briza marii, pe promenada de la Larnaca, ne-au spus ca sint aici de patru ani, s-au acomodat, vorbesc limba, cistiga decent; s-ar intoarce in tara numai daca s-ar schimba conditiile. Venisera pe faleza, cu masina proprie, din nordul orasului, unde au inchiriat un apartament de trei camere, sa-si plimbe flacaii zimbitori, de aproape doi ani; galagiosi, veseli – mincau cu totii inghetata (la inceput de februarie era un soare molesitor), destinsi si bine articulati. La hotel, constatam, majoritatea personalului de la restaurant e format din romani, multi cu studii inalte. Dan, care ne serveste pe noi, e inginer silvic, are figura de intelectual rasat, cu ochelari, impune prin maniere, dar are si indeminari de chelner, cind debaraseaza cladeste pe mina stinga un munte de farfurii; altii au si ei diplome si calificari, unii sint de mai mult timp aici, o fata subtirica din Ardeal  e doar de o saptamina. Stam de vorba, mai ales seara dupa cina, in timp ce ei sterg tacimurile: s-ar intoarce acasa, daca ar fi luati in seama. La receptie se rinduiesc o rusoaica, Natalia, din Sankt Petersburg (fiica unor profesori universitari, casatorita cu un cipriot), o bulgaroaica si o romanca. Sefa personalului (asa i se spunea, „sefa") e tot romanca. La fel cel ce intretine, repara, asigura buna functionare a hotelului. Toti vorbesc engleza, limba obligatorie de contact. Mi se spune ca patronul „iubeste romanii" pentru ca sint harnici si cinstiti (probabil si pentru ca nu au pretentii mari) si-i prefera compatriotilor sai, pretentiosi si lenti. Primesc cu totii camera si masa, n-am aflat  ce salariu, dar nu cred ca mare. Dar mai mare decit 800 de lei, cit primea Adi la slujba lui anterioara din Romania, unde muncea 14 ore pe zi. Desi ne recomanda meniul mediteranean al restaurantului si ne protejeaza, ne declara ca „cea mai buna mincare este cea romaneasca". Are nostalgia sarmalelor. La un restaurant sofisticat, pe plaja, Gorgona, e un banner mare: „Servim mincare romaneasca". La toate restaurantele lucreaza romani, cei din grup i-au intilnit peste tot. In piata e scris mare: „avem pulpe romanesti". La macelarie se ofera „gusa afumata". La alt magazin gasim „telemea de vaci si de oi", cascaval, Borsec, vin de Cotnari, sunca, costita.

La taverna Zephyros, recomandata ca fiind cea mai buna, mereu plina, desi sintem in afara de sezon, specializata in peste si fructe de mare, am dat de alti doi  tineri romani, sprinteni, politicosi, manierati, extrem de bine cotati. Cel care ne serveste, Mircea, e de patru ani in insula, a avut un accident, a dat o masina guvernamentala peste el si a stat in concediu de sanatate sase luni. Acum si-a revenit. Ne consiliaza ce sa luam si povesteste ca, adesea, cipriotii bogati comanda in exces ca sa se vada ca nu fac economii, ca au bani. E o forma de a-si afirma identitatea. Facem o poza, e incruntat, nemultumit de conditia sa: cei doi sint cei mai buni din tot personalul acestei taverne la moda, dar conditia lor economica e mult sub nivelul oricarui cipriot care bea cafele si lincezeste. Ce-ar face ei in tara, daca ar fi conditii!

Vizitam un sat tipic cipriot, inconjurat de podgorii, Omodos, specializat in vinul special comandaria, dulce si parfumat, si in tuica de tescovina, zyvania. La o crama consacrata, care e sigur de peste o suta de ani, unde sint expuse presa de struguri si alambicul cel vechi, incercam mai multe soiuri de tuica si vinuri. Cel care ne serveste si ne prezinta produsele traditionale cipriote, un brunet care seamana cu localnicii, e un baiat din Teleorman, cu verb ascutit si umor. In centrul satului, in piata inconjurata de duzi, intram intr-o cafenea, pentru o cafea la ibric, preparata ca in Dobrogea, la nisip. Desigur, traditional cipriota, nu turceasca. Doamna blonda de la bar e din Giurgiu, e instalata aici cu toata familia, n-o duc grozav, dar e mai bine decit in orasul de pe Dunare. Au inchiriat o casa, s-au acomodat, si-a gasit fiecare un rost, doar o fata e la  Bucuresti, face masteratul.

In muntii Troodos, unde urcam pe o sosea in serpentine, impecabila, pe la 1200 metri dam de manastirea Kykkos, cunoscuta in toata lumea ortodoxa. Are o icoana facatoare de minuni, Sfianta Maria cu pruncul, pictata, se zice, de  apostolul Luca. E cea mai stralucitoare si mai prestigioasa manastire din Cipru. Traiau aici, prin sec. Al XIV-lea, cam patru sute de monahi, acum mai sint douazeci si unu. Dintre acestia, sapte sint romani. Calugarul care ne indruma e venit de la manastirea Secu. Aici, in munti, viata e aspra, dar nu se compara cu cea de la noi, din muntii Neamtului. Frescele de pe peretii exteriori ai manastirii, impresionante, admirate cu exclamatii de un grup de japonezi, sint pictate tot de un roman, Mihai Morosan, la 1989.

Doua doamne din Cluj imi povestesc, impresionate, cum au stat de vorba, pe strada, cu trei fetite romance, trei surori. Cea mica e in clasa a II-a, cea mare intr-a XI-a. Veneau de la scoala, in uniforma, desigur vorbesc limba oficiala, locuiau intr-un bloc de linga hotelul nostru, aproape de plaja. In ultima zi de sedere in Cipru, pe la amiaza, pe plaja, la o temperatura de plus 22 de grade si un soare arzator, vorbeam ingrijorati despre conditiile meteo din tara. Alaturi de noi, pe o banca, parintii si o fetita de noua ani care decora un pom cu flori de cimp. Auzindu-ne, doamna cea blonda ne asigura, intr-o romana curata, ca nu-s probleme, vom calatori bine, nici o cursa n-a fost anulata pina acum. Si-l roaga pe sotul sau, cipriot, sa sune la aeroport si sa ceara noutati. Domnul se executa si ne confirma: nu vor fi probleme. Stam de vorba cu Alexia, fetita de noua ani, care vorbeste si ea, destul de bine, limba romana. Ne spune ca-i place la Bucuresti, la bunica, la Londra, la sora ei; dar in Cipru e cel mai frumos. Au o casa mare, cu doua etaje, vila veche, dar vor sa o vinda si sa-si cumpere o casa moderna. Cartierele rezidentiale, am vazut, sint splendide, fiecare locuinta cu piscina proprie, living imens, locuri de parcare sub casa, la umbra.

Cipru e o tara saraca, cu oameni bogati, iata ce gasesc pe blogul unei romance stabilite acolo, care iubeste aceasta „tara mica, dar nu neinsemnata". Intr-o zi, pe strada, un alt roman ne indeamna: nu platiti la hoteluri, mai ales iarna, inchiriati un apartament, e ieftin, se gasesc bilete de avion convenabile, mincarea costa cam tot atita cit in Romania. Asa o fi, dar cine poate conduce o masina cu volanul pe dreapta, circulind pe stinga? Iar fara masina esti tintuit pe loc.

Ciprul e un loc stravechi, rivnit cu infocare de marile puteri. A cunoscut civilizatia persana, bizantina, romana, venetiana, l-au stapinit turcii si englezii. Acum e independent, membru UE, deschis tuturor celor care vor sa contribuie la prosperitatea sa. Romanii au intrat in cursa.