Un strop de spiritualitate

Intr-o lume in care totul avanseaza cu o rapiditate uimitoare odata cu progresele cercetarii, "tehnologizind" parca insasi viata umana, facind-o uneori un simplu "obiect" de studiu, modificarea ierarhiei adevaratelor valori devine inerenta. Respectul pentru fiinta umana, de la inceputurile existentei si pina dupa finalul acesteia, sacralitatea vietii au fost parca uitate, in favoarea progreselor tehnologice si a noilor descoperiri, care astazi se pare ca primeaza si dicteaza in acelasi timp mersul lucrurilor, fara a constientiza ca poate tributul adus acestei "vieti supratehnologizate" este unul mult prea mare, imoral, neetic si periculos. Mai grav este faptul ca, departindu-ne de la adevaratele valori, alunecam incet si sigur pe panta compromisurilor din ce in ce mai mari in favoarea progreselor tehnologice, tinzind spre o acceptabilitate a acestora in aproape orice conditii, ca o stare de cvasi-normalitate, luind atitudine doar in cazurile de incalcare flagranta a oricaror drepturi si norme morale, cum ar fi, de exemplu, cazul tinarului decedat in Austria, al carui trup neinsufletit a fost recuperat fara organe. Doar in cazuri de o asemenea maniera se ridica intrebari precum "Pina unde?" sau "Cu ce pret?". Poate ca intrebarea cea mai potrivita ar fi "De ce?", spre a incerca analiza unei atitudini. Oare nu traim intr-o lume secularizata, care, desi pretinde multe, totusi ne aduce extrem de putin? Oare nu valorile dupa care ne ghidam in prezent sint responsabile tocmai de aceste atitudini permisive, nascind abuzuri, odata cu asa-zisele promisiuni de mai bine?

Chiar daca bioetica crestina a fost si poate ca inca mai este privita ca un obstacol in calea progresului stiintei, ea reprezinta de fapt un echilibru in avintul cunoasterii, generator al atitor abuzuri, izvorit din grija pentru oameni, din iubirea si respectul fata de fiinta umana. O intoarcere catre considerarea unor principii precum a face bine, a nu face rau, cel al dreptatii si echitatii, cu adinci radacini in morala crestina, singura care se preocupa si de o calauzire a individului catre o viata morala, se impune intr-un astfel de context.

Este unul dintre motivele pentru care intilniri intre medici, aparatori ai vietii si ai sanatatii, si preoti, promotori ai adevaratelor valori crestine, sint intotdeauna de bun augur, in incercarea de a revigora o atitudine sociala indepartata parca de umanitate.

Aflat la cea de-a saptea editie, Seminarul Ortodox de Medicina si Teologie s-a desfasurat, conform traditiei, la Bistrita, in aceeasi atmosfera extrem de primitoare, plina de spiritualitate cu care organizatorii, Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Vadului, Feleacului si Clujului si Spitalul Judetean de Urgenta Bistrita-Nasaud, reprezentat prin conf. dr. Mircea Gelu Buta, sufletul organizatoric al acestei conferinte, ne-au obisnuit. Anul acesta, temele abordate s-au conturat in jurul a doua subiecte de mare actualitate si controversate in acelasi timp: consimtamintul informat si perspectiva crestin ortodoxa asupra prelevarii si transplantului de organe. Seminarul a reunit personalitati marcante, precum IPS parinte Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, prof. dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania si rector al Universitatii de Medicina si Farmacie "Grigore T. Popa" Iasi, prof. univ. dr. Andrei Marga, rector al Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca, fost ministru al Educatiei.

In cuvintul de deschidere, IPS Bartolomeu Anania a adus in discutie un aspect real si actual, intilnit in medicina zilelor noastre, si anume dezumanizarea profesiei medicale, faptul ca in spatele "ficatului" de la salonul doi sau al "plaminului" de la salonul trei (referiri suficient de des folosite de catre medici) stau oamenii cu problemele respective, atit de vulnerabili in fata suferintei, iar calitatea de a fi medic o implica in primul rind pe aceea de a fi uman.

Dezbaterea cu privire la transplantul de organe s-a desfasurat atit din perspectiva medicala, cit si teologica si filosofica. Care este adevarata motivatie a efectuarii transplantelor; care este semnificatia sa religioasa; poate Romania sa adopte modelul spaniol al consimtamintului prezumat; cum stapinim abuzurile si ce solutii pertinente putem adopta – sint intrebari la care prelegerile pe aceasta tema au incercat sa le gaseasca raspunsul. Perspectiva filosofica, alaturi de cea teologica, a venit sa aduca un argument in plus asupra faptului ca nu putem rezuma transplantul de organe doar la actul in sine, semnificatiile sale, modul de procurare a organelor, faptul ca viata unei persoane este sacrificata in favoarea alteia sint aspecte care trebuie analizate. Variantele de consimtamint informat in transplantul de organe, cel prezumat si cel explicit cu avantajele si criticile lor au fost supuse dezbaterii. Este simplu sa copii un model existent deja (modelul spaniol), dar este acel model cel mai bun, este etic si aplicabil in Romania? Unde trasam limita intre ajutor si abuz? Putem discuta despre transplant fara a avea o etica a transplantului?

Toate aceste aspecte au subliniat, o data in plus, faptul ca, atunci cind trebuie elaborata o legislatie corespunzatoare asupra transplantului, ar trebui consultate institutii capabile de a avea o opinie pertinenta si un cuvint avizat, precum Colegiul Medicilor, Biserica sau Comisia Nationala de Etica; doar o copie fidela a unui model, facuta de nestiutori, nu face decit sa perpetueze o scala a valorilor seculare, fara un fundament solid, bazat pe adevaratele valori crestine, atit de necesar a fi redescoperite intr-o societate secularizata.

Si nu pot sa inchei fara a va impartasi si dumneavoastra ca astfel de intilniri sint necesare nu numai pentru aducerea in discutie a unor probleme extrem de importante, ci mai ales pentru incarcatura emotionala pozitiva pe care ti-o transmit, de care, ca medici, avem atita nevoie spre a putea mereau constientiza ca in fata noastra nu se afla "o boala", ci "un bolnav", o suferinta fizica si psihica deopotriva.