Un weekend in Eden(koben)

In ultima vineri a lunii august, la Künstlerhaus /Casa artistilor/ Edenkoben (Renania Palatina) au avut loc o lectura si vernisajul unei expozitii foto sub genericul „Incrucisari literare: Proza romaneasca noua – oglindirea scrisa si vizuala a prezentului". Poeta si traducatoarea Corina Bernic, managerul cultural al fundatiei baden-württembergheze responsabil pentru proiectul in cauza, ii invitase pentru aceasta ocazie pe prozatoarea si cercetatoarea literara Liliana Corobca (Bucuresti/Republica Moldova), pe poetul, pe romancierul si eseistul O. Nimigean, cit si pe sussemnatul (in calitate de pasionat fotograf amator al prezentului).

Din pacate, seara palatina cu pricina si-a cam facut de cap urit de tot, trintind o furtuna cu averse torentiale si rafale de vint ce faceau inutila orice umbrela taman in momentul in care iubitorii de literatura in special si de arta in general ar fi trebuit sa se porneasca spre Künstlerhaus! S-a aminat ora de incepere cu academicul sfert de ceas si, ca un facut, cu putin timp dupa ce Corina Bernic i-a prezentat pe invitati, ploaia si vintul s-au domolit.

Oricum, in ciuda a toate, printre oaspetii-spectatori nu s-au aflat doar cei din staff-ul Casei (in frunte cu directorul acesteia, Hans Thill) si rezidentii actuali (scriitorii Mila Haugova/Slovacia, Kerstin Preiwuss/Dresda, Markus Bundi/Elvetia) ori prieteni ai celor din Romania, ci si spectatori platitori (costul unui bilet: 7 euro!), a caror curiozitate literar-artistica – daca e sa ma ghidez dupa discutiile ulterioare la un pahar de vin palatin (ce altceva, de vreme ce tot Eden/koben/-ul e inconjurat de vii si iar vii!) – n-a fost inselata.

Liliana Corobca a citit din romanul ei „Un an in paradis" (Polirom, 2005), care in 2011 a aparut in limba germana sub titlul „Ein Jahr im Paradies" (Akademie Schloss Solitude, in traducerea lui Ernest Wichner). Tema centrala: ademenirea/pacalirea unor tinere din Est in fel si chip pentru a le transforma in sclave sexuale numai bune de produs bani pentru pestii lor prin bordelurile occidentale, autoarea cautind sa salveze demnitatea umana a femeilor-victime nimerite-n malaxorul exploatarii sexuale. Lectura germana a fost asigurata de poetul si prozatorul elvetian Markus Bundi.

La rindul lui, O. Nimigean a citit din al doilea sau roman „Radacina de bucsau" (Polirom, 2010 – Premiul pentru proza al revistei „Observator cultural", ex aequo cu Gabriela Adamesteanu). Fragmentul citit la Edenkoben a fost tradus de Julia Richter (Leipzig) si redactat de Markus Bundi si Kerstin Preiwuss – cu sussemnatul pe post de Hermes lingvistic. Voluminosul si mai ales complexul roman al lui O. Nimigean ofera o imagine nefardata a tranzitiei romanesti parca fara de sfirsit, abordind in contextul contemporaneitatii marile teme ale umanitatii: prietenie si dragoste, viata si moarte, „sasiul" cartii fiind asigurat de experienta spitaliceasca traumatizanta a mamei naratorului – atit pentru ea, cit si pentru acesta din urma.

In ceea ce priveste cele 12 fotografii ale sussemnatului expuse in sala mare de la Künstlerhaus Edenkoben, s-a dovedit ca nu intotdeauna o poza spune cit o mie de cuvinte, mai ales cind publicul-vizitator nu este familiarizat cu realitatile romanesti. Cel putin o parte dintre fotografii ar fi/au trebuit insotite de o punere in context, de mici lamuriri, iar pilduitor in sensul acesta este imaginea-detaliu a unei case neterminate cu geamurile inchise provizoriu cu folie de plastic si cu un panou-reclama pentru o firma de transport persoane, cu un mic tricolor umplind conturul Romaniei si cu trimiterea: „Italia". Sint convins ca oricare cititor/privitor roman ar sti cum sa „citeasca" fotografia respectiva, dar nemtii trebuiau lamuriti asupra acestui fenomen social prin care milioane de romani au ajuns sa munceasca si sa traiasca in Occident (daca doar in Spania ei numara oficial 880.000 de persoane, citi vor fi fiind in Italia?), cu implicatii adeseori dureroase pentru familiile lor (in sens larg, avind in vedere ca zeci de mii de copii au ramas in tara, in grija unuia dintre parinti ori a bunicilor ori a unui frate etc.).

In fine, una peste alta si in ciuda a toate, cele doua lecturi de proza plus expozitia de fotografii dintr-o tara de la marginea Uniunii Europene in cochetul orasel de viticultori (unii de 10 generatii!) vor fi fiind ele doar o picatura romaneasca de realitate, dar orice imagine de ansamblu (daca se doreste una nuantata) se compune din mii de astfel de picaturi si merita subliniat un fapt remarcat de O. Nimigean (care s-a intimplat sa vina la Edenkoben din Franta, de la Limoges), si anume ca, spre deosebire de Germania, Franta, de exemplu, nu prea manifesta cine stie ce deschidere si interes pentru scriitori si/sau artisti din alte tari… Cel putin nu aloca prea multe fonduri pentru asemenea evenimente culturale ori pentru rezidente in comparatie cu Germania, iar in contextul crizei economice actuale, orice gest german ce denota dorinta de continuitate in deschiderea si interesul pentru culturile altor tari trebuie apreciat cu atit mai mult.