Bradul turistic al Romaniei

* S-a cam dus caldura, si-a cam revenit natura; da, s-a mai racit, dar e noiembrie. Cu temperaturile care au fost, cu caldurile de sfirsitul toamnei, ar putea sa para cam ciudat ce se intimpla, dar noua nimic nu ni se mai pare ciudat, ni s-ar parea normal si sa vedem pinguini care ciugulesc rime prin judetul Mehedinti, morse si foci prin Tandarei sau pasari ale Paradisului care fura mincarea gainilor din gospodariile de prin Husi. Sintem de aici, sintem romani, nimic nu ne mai mira!

* Nu ne mai mira nici macar faptul ca, in contextul in care am vazut, la televizor, la stiri, romani care faceau baie in mare, pe motiv de vreme frumoasa, am vazut si in supermarket paduri de brazi artificiali, munti de globuri si riuri de podoabe pentru Craciun. Totusi, nu-i cam prematur? Pina si aurolacii asteapta sa ninga, mai intii, si de-abia dupa aia pornesc cu colinda prin autobuze! Asta inseamna ca, in curind, se baga iar reclamele la berea cu gust special de Sarbatori si iar incepem sa ne straduim in fiecare seara sa descoperim care-i gustul ala special si iar nu reusim. Chiar, care-i? De sarmale ori cirnati nu-i, nici de cetina de brad! O fi gust de globuri si beteala?

* Daca am fi noi autorii sloganurilor reclamelor la De*eman, le-am aduna pe toate, de peste tot, din toate locurile, le-am face sul, le-am baga in gura, le-am mesteca incet, cu convingerea ca, in sfirsit, facem un lucru bun, apoi le-am inghiti, sa li se piarda urma. In fine, le-am elimina pe cai firesti, iar aceste reclame ar ajunge unde trebuie. Vorba aia: "Tu stai la baie si iti faci treaba, ea isi pileste unghiile: e timpul sa iei la bataie creativii!".

* Ca tot veni vorba despre mesteri, meseriasi si alte asemenea vietati: am prins la televizor o chestie despre un santier romanesc pe care s-a instalat un sistem de supraveghere cu camere video, web cams, astfel incit beneficiarul, conectat la Internet, poate vedea in fiecare clipa pe ce se duc banii sai. Poate v-am mai zis ca, vreme de citeva prea lungi luni, am acumulat o bogata experienta in domeniul mesterilor romani. Cu siguranta, daca am fi montat camere de filmat pe santierul nostru, prima ar fi fost sparta din greseala de un ciob sarit cind unul a scapat rotopercutorul pornit in veceu. A doua ar fi fost arsa cind s-a rasturnat valul ala de plasa de sirma peste firele neizolate iesite din perete. Pe a treia, meseriasii ar fi acoperit-o cu vata minerala si placi de gips-carton, a patra si a cincea ar fi intepenit de la ciment, iar peste celelalte s-ar fi dat cu var, cum fac zugravii cind vad pe perete o priza, un intrerupator sau ceva despre care habar n-au ce e!

* Mai tot zilele trecute am aflat ca, in magazinele alimentare din tara noastra, cel mai des si mai cu succes se fura salamurile. Noua ni se pare ca e absolut normal, fiindca ele parca au anume forma de miner, sa le apuci mai usor. Sint salamuri mari, pentru lunile friguroase, cind hotul are haine groase in care incap si doua kilograme, sint salamurile de vara, uscate si subtiri, care intra in buzunarul bermudelor sau sub tricou, sint salamurile mici, italiene, care pot fi ascunse in lenjeria intima fara sa stirneasca banuieli etc. Iata de ce nu se fura asa de multi pui congelati: incercati si dumneavoastra sa va bagati un pui congelat in izmene, apoi sa stati solemni, ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat! E mult mai usor de furat pui vii, macar sint calzi! Singura aparare a salamului impotriva hotilor ar fi sa ii creasca o coaja cu tepi, cum au castanele, sau sa piste pielea ca urzicile! Intre noi fie vorba, unele sortimente de salam (si de alte mezeluri) au, totusi, un sistem propriu de aparare: sistemul periodic al elementelor, chimicalele din ele!