Caută 
3 MIN
* A inceput o noua saptamina de munca (vorba vine, asa i se spune, oarecum peiorativ). A inceput cu zapada; saptamina anterioara incepuse cu ger. Ce va convine mai mult, gerul sau zapada? Exact, si noua la fel, ne convine mai mult o vara placuta, calda, cu parfum de flori de tei si facturi mici la gaze! Pina la vara mai este o primavara, iar pina la primavara mai e jumatate de luna februarie, deci sa avem rabdare, ca timpul trece.
* Am aflat de la televizor ca, pe masura ce trece timpul, romanii se imputineaza: cica deja sintem mai putini ca in anii trecuti, chiar mai putini de 20 de bulioane. Nu e prea de mirare: dupa 1990, firmele de contraceptive au ajuns sa se bata pe piata noastra, oamenii nu se mai inmultesc asa, ca odinioara, sa nu-si imparta averea la mai multi mostenitori, unii au necazuri cu criza, deci vin acasa beti si fara nici un chef… Pe partea cealalta, am aflat din presa on-line ca, in toamna care vine, se vor naste mai multi copii, pe motiv de iarna asta, in care au fost / vor fi conceputi. Mai exact, fiindca romanii se plictisesc in serile lungi, de iarna, afara e ger, sint troiene pina la streasina, ei n-au bani de iesit pe nicaieri, deci stau impreuna mai mult timp, in casa, la caldura, si fac ce pot mai ieftin – ca doar n-au sa puna mina pe-o carte sau sa deschida un televizor! Specialistii care au declarat asta in presa n-au luat in calcul un element si mai important, legat in egala masura de fiziologie si fizica: iarna, temperaturile sub zero grade din multe apartamente romanesti fac sa se intareasca orice, ca un macrou congelat… In fine, e iarna, e zapada, este frig. Ce poate fi mai bun decit o poveste, de citit la gura resoului sau aerotermei? Prin urmare, o poveste de iarna! Iata:
* Despre domnul Marcel Tanase vecinii de pe strada au crezut ca, peste noapte, a dat lovitura si ca au inceput sa-i mearga afacerile, in ciuda crizei (care e buna doar pentru cei din bransa pompelor funebre, de exemplu). Toti si-au inchipuit ca omului ii merge bine intr-o dimineata, cind au vazut in fata casutei sale o statuie, copie dupa "Ginditorul" lui Auguste Rodin (1840-1917). Unii s-au oprit si au admirat lucrarea (plamadita, parca, din marmura alba de Carrara), o invatatoare de la scoala din cartier si-a scos elevii din banci si i-a dus afara (era, oricum, mai cald decit in clase!), sa admire statuia prin plasa gardului, citiva studenti de la Arte Plastice si-au asezat sevaletele pe trotuar si au facut schite, cu degetele inghetate (arta cere sacrificii!), mai multi strengari din cartier au tras la tinta in statuie cu bulgari de zapada sau cu prastia, un vecin invidios, la adapostul noptii, a aruncat pe ea vopsea verde, iar niste betivi, care veneau de la bufetul din josul strazii, au incercat s-o pingareasca, dar n-au reusit sa bata cu jeturile atit de departe. Proprietarul creatiei acelor miini maiestre lipsea, deci vecinii deja si-au inchipuit ca mirlanul de Marcel Tanase e in concediu pe insule insorite…
Si-au inchipuit asta vreme de citeva zile, pina cind s-a mai incalzit, stratul de gheata s-a topit, iar "Ginditorul" lui Auguste Rodin (1840-1917) s-a scuturat, a tropait din picioare si a inceput sa injure de mama focului…
Intr-o noapte, mai spre dimineata, asa, intors de la bufet, unde petrecuse cu alti neispraviti, Marcel se pomenise ca n-are cheie. Batuse in geam, s-o trezeasca pe nevasta Tatiana (desi era foarte, extrem de constient de panarama care ar fi urmat). Nevasta Tatiana nu s-a trezit, cu atit mai putin soacra Lucretia. De la consumatie, Marcel simtea in pintece o forfota deosebita. Mai batuse inca o data in geamuri, tare, cu verigheta, apoi inca o data, cu telefonul mobil (care nu mai mergea, ca se descarcase bateria!), apoi se asezase cu fundul pe o galeata goala si cu capul intre miini, intr-o pozitie care sa nu-i solicite anumite categorii de muschi. Peste sudorile reci, care il napadisera din clipa in care nu-si mai gasise cheile, s-a lasat gerul, acoperindu-l cu un strat alb, ca de marmura de Carrara…
Îți recomandăm
