Scutiti-ne de emotii

Totul e bine cind se termina cu bine. Cam asta isi pot spune si handbalistii de la Politehnica, care au parcurs un sezon slab dar au reusit pina la urma sa salveze corabia de la scufundare si sa prelungeasca pentru macar inca un an prezenta in Liga Nationala. Si nici nu se putea un final mai fericit dupa ce o lunga perioada de timp s-a cintat prohodul unei grupari amenintata cu pieirea, in clasicul stil iesean, in care echipele retrogradate sint sortite desfiintarii sau trecerii in anonimat pentru decenii. Ceea ce la un moment dat parea de neevitat, retrogradarea, a fost fentata cu largul concurs al conducerii handbalului romanesc, care a „reinventat” un nou baraj de mentinere/promovare, adica a oferit o sansa in plus unicei echipe cit de cit competitive din zona Moldovei. Cine credea insa ca turneul programat in Capitala zilele trecute va fi o joaca de copii s-a inselat amarnic, atita vreme cit iesenii au trecut prin destule emotii pina s-au vazut cu sacii in caruta. Si nici nu se putea altfel dupa ce un campionat intreg studentii au demonstrat ca au destule probleme in meciurile cu miza, tensiunea fiind acum cu atit mai mare cu cit in joc era pina la urma viitorul. O victorie, un egal si o remiza, acesta a fost bilantul inregistrat de Politehnica in sala „Lucian Grigorescu”, dupa o suita de partide in care au reusit perioade de evolutii bune dar si momente de reala cumpana, care au prelungit calvarul. Ceea ce-si pot reprosa studentii este faptul ca n-au reusit sa mentina o constanta in joc care le-ar fi dat dreptul sa scape mai repede de griji. Si poate ca cel mai bun exemplu este jocul de debut, cel cu Universitatea Pitesti, in care elevii antrenorului Costel Schender au jucat atit cit le-a permis adversarul. A fost nevoie de o singura inovatie, marcajul om la om la Dediu, pentru ca totul sa se scurtcircuiteze si carentele de lot sa iasa la iveala, lucru care s-a intimplat si in partidele urmatoarele. Cu un Dimofte inconstant si preocupat de probleme personale, cu Damian ineficient in fata unor adversari cu gabarit, Politehnica a pacatuit tocmai prin subtirimea lotului la nivelul jucatorilor de 9 m. Si nici solutii din alta parte n-au mai venit in conditiile in care pivotul Roua a reclamat o accidentare si si-a facut destul de rar simtita prezenta, extremele Elisei si Mironescu au sclipit rar, Bondar a dezamagit iar Crainiceanu a dat senzatia ca poate reveni la forma dinaintea accidentarii dar nu in totalitate. Asa se face ca, exceptind jocul cu out-sidera CSM Sebes (cind au marcat mai mult si din obligatie), iesenii au suferit la capitolul ofensiva in vreme ce defensiva a mers bine (chiar daca au fost si aici scurtcircuite) si pentru ca a avut intre buturi doi portari de valoare, Spiridon si Pralea. Una peste alta, obiectivul a fost atins si Politehnica se poate gindi la sezonul viitor, unul care se anunta din nou infernal in conditiile in care la finalul sau patru echipe vor fi obligate sa paraseasca primul esalon. Poate si de aceea misiunea conducatorilor in perioada urmatoare este esentiala, in vederea completarii unui lot relativ subtire si care si-a tradat lipsa de experienta. Un pivot, un conducator de joc si un inter dreapta, acestea sint obiectivele iesenilor, care isi fac acum calcule financiare pentru a incerca sa aduca la Politehnica jucatorii cu experienta capabili sa faca din formatia studenteasca si altceva decit o echipa amenintata permanent cu retrogradarea. (Lucian MINUT)