Caută 
4 MIN
Mihail Sadoveanu a fondat multe jurnale, în ţară şi la Iaşi, unele pentru scurt timp, altele rezistând şi având rezonanţă în cultura românească.
Exceptând pe specialiştii sau cercetătorii pasionaţi ai trecutului cultural, foarte puţini ieşeni cunosc astăzi – în afară de colaborarea importantă din paginile Vieţii Româneşti – sprijinul acordat de maestrul Mihail Sadoveanu unor reviste ieşene, modeste ca format, apărute între anii 1903-1913. Foarte puţini din admiratorii operei sale în proză ştiu că a scris sub pseudonimul M. S. Cobuz. Maestrul a cultivat în tinereţe, cu pasiune versul, publicând poezii în revistele literare şi artistice ale epocii.
Doi publicişti ieşeni, ziariştii Spiru Prasin şi C. Săteanu, au editat în 1903 o revistă pentru teatru şi literatură, intitulată Arta, la care au colaborat cu articole substanţiale, profesorii Ghe. Nădejde şi Paul Bujor. În această revistă, predominau eseuri, cronici, epigrame, actori şi publicişti ca: State Dragomir, C.B.Penel, Al. Rădulescu, Eug. Herovanu, dr. Steuerman-Rodion, iar partea poetică era semnată de M. Codreanu, C.V. Bacovia, G. Tutoveanu, Ion Dragoslav.
În colaborare cu N. Florariu, un prieten de vânătoare al maestrului, Mihail Sadoveanu a publicat în prima pagină a numărului 10 a revistei Arta o duioasă mărturisire lirică, Vânătorul, cu ecouri din înflorita limbă moldovenească proprie prozatorului, şi destăinuind în 21 de versuri, dragostea curată pentru o fată de pădurar: „Flori albastre-n ochi albaştri, floare roşie pe gură“, fata pe care, într-o zi de toamnă, a găsit-o răpusă de tuberculoză, între două lumânări.
Efuziunilor tinereşti în versuri, maestrul le-a rămas toată viaţa credincios, şi ele îşi vor face loc în proza sa, atingând frumuseţi de poezie universală cu balade de inspiraţie populară, cântece de vitejie, versuri de desfătare ori nobilă înţelepciune.
Numit în 1910, director la Teatrul Naţional din Iaşi, după ce a stabilit un climat de muncă şi preţuire pentru actorii slujitori ai acestui vechi aşezământ de cultură, maestrul a găsit ca foarte utilă publicarea în locul programului de sală, la premiere, a unei reviste de specialitate, Teatrul, care să oglindească viaţa teatrală din ţară, dar în special să accentueze activitatea săptămânală a Naţionalului ieşean. Revista a apărut odată cu deschiderea stagiunii 1912-1913, deschidere făcută în două săptămâni de spectacole comemorative pentru cinstirea memoriei lui I.L. Caragiale, decedat în luna mai 1912, la Berlin.
Număr după număr, revista Teatrul a întrunit colaborarea celor mai de seamă condeie scriitoriceşti din Iaşi şi Bucureşti. Pe lângă cei doi conducători M. Sadoveanu şi G. Topîrceanu, au colaborat: G. Ibrăileanu, Tudor Arghezi, M. Codreanu, Gala Galaction, M. Sevastos, Demostene Botez, Barbu Nemţeanu, Paul Bujor, dr. P. Cazacu, Enric Furtună, Steuerman-Rodion, C. Alexanderescu. În numărul 9 al revistei Teatrul, cu prilejul reprezentaţiei de ieşire la pensie a artistei Atena Georgescu, Mihail Sadovenu a scris un articol scurt şi plin de melancolie. În numărul următor, paginile revistei s-au deschis cu un act de teatru iscălit de directorul Naţionalului, Mihail Sadoveanu. Intitulat Un mic incident, actul a întrunit toate calităţile de dramaturg încercat, pe care ieşenii aveau să i le aplaude asistând la comedia în 3 acte Zile vesele după război, stagiuni întregi şi înainte şi după Primul război mondial.
Actul – un incident tragicomic desfăşurat pe o scenă în timpul unei reprezentaţii de binefacere – a fost socotit egalat numai de tragicomediile într-un act ale lui A.P. Cehov.
În anul 1919, împreună cu G. Topîrceanu şi Tudor Arghezi, fondează la Iaşi revista Însemnări literare, care va apărea pentru scurt timp, până în ultima lună a anului.
Tot împreună cu G. Topîrceanu editează revista Lumea – bazar săptămânal, în anul 1924.
Între anii 1936-1940, Mihail Sadoveanu face să apară revista Însemnări ieşene – pe care ar fi dorit s-o numească Dacia – împreună cu G. Topîrceanu, Gr. T. Popa, M. Codreanu.
Ing. Corneliu CARP, Iaşi
