Primele tradiţii la început de decembrie

Ultimele zile de noiembrie ne pregătesc pentru sărbătoarea Sfântului Nicolae, prima din seria sărbătorilor de iarnă. Este sărbătoarea care vesteşte apropierea vacanţei şi e o prefaţă a zilei de Ajun. În seara zilei de 5 decembrie copiii îşi curăţă şi lustruiesc ghetuţele, le pun frumos la uşă ca Moşul să le găsească când vine pe furiş, după ce ei au adormit. Iar Moşul lasă dulciuri în ghetuţele copiilor cuminţi iar în cele ale copiilor leneşi şi neascultători pune o nuieluşă. Conform poveştilor, că sfânt a împărţit mai mult pedepse decât daruri. Dar pe vremea când încă era episcop a salvat cele trei fete ale unui sărac, punându-le noaptea, câte o pungă de galbeni sub pernă şi astfel s-au putut mărita cu cine au vrut.

În tradiţia românească, Sântnicoară vine călare pe un cal alb, un simbol al primei zăpezi pe care o aduce, şi lasă dulciuri copiilor. Sântnicoară nu se arată nicioadată dar este ocrotitorul fetelor sărace de măritat, a văduvelor, a orfanilor, a soldaţilor, a corăbiilor aflate pe mare. Se spune că tot el e cel ce păzeşte Soarele pentru a nu se ascunde şi a lăsa lumea fără căldură şi lumina.

O superstiţie de Sfântul Nicolae este că în această zi binele învinge răul, se termină perioada de făcut vrăji, perioada care nu va fi reluată până după Anul Nou. În această zi se pune o crenguţă de pom roditor în apă, în casă, la căldură şi dacă aceasta va înflori, anul care urmează va fi un an mănos.

În vremurile noastre ziua Sfântului Nicolae este prima zi de bucurie din iarnă. Uneori e cu zăpadă albă şi pufoasă, bună de construit oameni de zăpadă alteori doar o zi de toamnă târzie. Dar în dimineaţa zilei de 6 decembrie toţi copiii caută în ghetuţele aşezate de seară. Unii găsesc dulciuri, alţii găsesc daruri scumpe dar sunt copii care găsesc doar un măr, o bomboană sau chiar nimic. De multe ori Moşul nu are unde lăsa dulciurile pentru că sunt copii care nu au nici măcar ghetuţe. Pentru unii copii Moş Nicolae e doar un personaj de poveste ca Alba ca Zăpada sau Frumoasă Adormită pentru că nu au simţit bucuria darurilor sale niciodată. La acei copiii ar trebui să ne gândim la începutul acestei perioade foarte frumoase a sărbătorilor de iarnă. Pentru că darurile făcute celor care se bucură din tot sufletul lor curat e cel mai frumos dar pe care ni-l putem face nouă înşine.

Corina BENESCU, Briţcani – Neamţ