Dilema Amara

In 2003 s-a cintat pentru prima oara la Stufstock. A fost, atunci, nu un festival, ci un protest. De la instalatia de scena, la plata jandarmilor, trecind prin transportul trupelor, asistenta medicala, cazari, haleala – totul a fost oferit in regim gratuit de persoane care aveau trairi asemanatoare cu noi pentru ce se petrecea in Vama Veche si 2 Mai. Intre sustinatori, si-au pus energia la bataie si artistii! Toti motivati de dorinta de a salva un spatiu virtual de asaltul Romaniei reale.

Intre primii care au acceptat sa cinte pro bono au fost si clujenii (plus bacauanul) de la Luna Amara. Acum, peste ani, stim ca Luna Amara a fost trupa cu nervii cei mai intinsi. Grupul a fost dat jos de pe scena, la Cluj, pentru ca indraznise sa anunte ca "Romania mai are mult pina sa intre in Europa"; in acelasi an au mai fost penalizati de organizatorii unui concert pentru o declaratie provocatoare – "Daca miine ati putea sa plecati din Romania, citi dintre voi ati face asta?".

In 2004, piesa Folclor imbogatita cu multa urare adresata politicienilor de la putere a facut turul Romaniei. Nu numai virtual, ci si la propriu, trupa acceptind sa participe la un turneu prin mai multe localitati pentru a indemna tinerii sa iasa la vot. Atentie – Luna Amara n-a acceptat niciodata sa cinte pentru vreun actor politic. Ceea ce nu inseamna ca n-a avut efecte electorale urzicatoare. In orasul natal al lui Mihnea Blidariu, Bacaul umilit de primarul de-atunci, Sechelariu, concertul suparatilor s-a petrecut intre cele doua tururi de scrutin.

Nu poti sa nu acorzi Lunei Amare meritul de a fi contribuit la ceea ce bacauanii au trait ca o a doua revolutie. La inceputul lui 2005, notorietatea trupei crescuse clar datorita identitatii ei militante. O notorietate care era, paradoxal, si sursa de frustrare. Luna Amara anunta ca nu va mai cinta piesa cea mai agresiva – Folclor. Azi stiu ca anuntul insemna mai mult decit scurtarea unei piese din repertoriu, pentru ca dupa inca un an de munca, au produs o modificare de paradigma muzicala. Nu putini spectatori ai concertului lor de la editia din 2006 a Stufstock-ului au fost descumpaniti ("ce-au avut baietii de la Luna Amara"); aproape nici una dintre piesele cintate nu le-a oferit rockerilor prilejul sa-si inflameze pletele, iar de pogo nici nu mai putea fi vorba. Caposi, Mihnea si Nick (Fagadar) au perseverat in explorarea noului traseu – au produs, de atunci, multe piese in registrul acustic, cu mult mai mare preocupare pentru bogatia muzicala. Militantismul s-a pastrat, dar a coborit de pe scena si a fost asumat ca exercitiu individual. Mihnea si-a dus rucsacul in mijlocul coloanei care a marsaluit de la Cluj la Rosia Montana. Asta, in ciuda frustrarii unui public flamind de adrenalina. A fost, experienta asta, un mesaj limpede despre filosofia trupei – navigam dupa propriile noastre criterii de valoare; ne insoteste cine se regaseste cu noi. Nu sint multi curajosi in piata muzicala care sa riste sa iasa de bunavoie din conserva cu cea mai buna vinzare.

Doar ca suicidarii din Luna Amara nu accepta sa-si reduca existenta muzicala la raporturi de piata. Ei creeaza, nu vind. Sint convins ca si-au privit de multe ori dilematic piesele abrupte, alea care scot la lupta toate celulele fanilor. Dar au rezistat. Rezultatul este vizibil azi. Si-au imbogatit identitatea, nu mai sint reductibili la mesajul muscular. Si, mai mult, acum isi pot permite sa-si infoaie bicepsii fara teama ca are sa li se ignore delicatetea. Acum citeva zile am ascultat, in concert, Folclor.