Epitaf pentru un rege cineast

 Norodom Sihanouk a incetat din viata pe 15 octombrie, intr-un spital din Beijing, la virsta de 89 de ani. A fost regele Cambodgiei, un monarh "flamboiant" (spune "Washington Post"), a carui domnie intermitenta a fost marcata de "aliante schimbatoare, decade de tensiuni" si a dus aproape la distrugerea tarii sale. A fost rege de doua ori si a abdicat de doua ori. A fost rasturnat in 1970, in urma unei lovituri de stat sprijinite de americani, i-a sustinut pe Khmerii Rosii si a cedat in cele din urma puterea in 2004, lasindu-si fiul sa ii urmeze la tron.

In afara de politica, Sihanouk a fost si cineast. Titlurile filmelor pe care le-a realizat (Apsara in 1965, Padurea fermecata in 1966, Umbre peste Angkor in 1968) fac trimitere la miturile ancestrale cambodgiene si spun, in majoritatea lor, povesti de dragoste sau de moravuri, avind ca fundal peisaje bucolice, spectacole de dans traditional si impresionante temple antice.

"Regele a trait in sinul unei familii cultivate si luminate din punct de vedere artistic", a explicat francezul Jean-Baptiste Martin, realizatorul documentarului Norodom Sihanouk, roi cineaste (1997), consacrat operei cinematografice a suveranului cambodgian. "La rindul sau, el era un amator avizat, inconjurat de tehnicieni de calitate, formati in Cambodgia. A realizat filme care, fara a constitui mari izbinzi tehnice, erau de buna factura si care au fost proiectate in cinematografele tarii. Nu erau filme destinate unei elite culturale."

In acelasi timp, fara a constitui neaparat propaganda, filmele lui Sihanouk ii ofereau acestuia ocazia de a-si expune "gindirea politica neutralista si sa revendice mostenirea vechilor regi, asa cum se vede in productia Umbre peste Angkor, film realizat cu doi ani inainte de lovitura de stat din 1970".

Pentru distributia propriilor lungmetraje, Norodom Sihanouk a facut apel la sotia sa, regina Monica, si la fiul sau mai mare, Norodom Sihamoni, dar si la vedetele cambodgiene ale epocii, precum cintaretul Sinn Sisamouth sau actrita Sieng Dy.

"Pentru actori era o mare onoare sa fie invitati sa joace intr-un film al regelui", povesteste cineastul franco-cambodgian Davy Chou, "filmele lui au fost destul de diferite de cinematograful popular al epocii, mai ales in ceea ce priveste ritmul. Actorii isi spuneau deseori replicile in franceza. Dar aceasta pasiune a regelui a permis punerea in valoare a cinemaului in Cambodgia si a oferit acestei arte un loc important in viata culturala a tarii". Sihanouk nu a prezentat numai imagini idilice din Cambodgia. De exemplu, in Bucuria de a trai (1969) a evocat cazinourile clandestine, mafia si amorurile extraconjugale, desi filmul era "o comedie lejera, usor decadenta", romantioasa, dar dovedind "o anume modernitate cinematografica".

Dupa lovitura de stat din 1970, regele Sihanouk s-a exilat in China si in Coreea de Nord. A continuat insa sa faca filme. In ultimul sau lungmetraj, Un apostol al non-violentei, realizat in 1996, a vorbit despre anii de razboi care i-au sfisiat tara.