Festivalul International de Teatru de la Sibiu: Unsprezece magic sub umbrela Sibiului

Ziua 1 – joi, 28 mai. Fluturi si ploi

Festivalul a inceput pentru mine de fapt cu saptamini in urma, cind am cumparat zece bilete si le-am atasat cu agrafe pe o foaie, cu grija cu care plantezi in pamint semintele unei flori miraculoase.

Am scris linga fiecare ora, locul, titlul spectacolului. Foaia promisiunilor cuprindea ceea ce nu trebuia sub nici o forma sa ratez; imi faceau cu ochiul de pe coltul biroului: Metamorfoze (Silviu Purcarete), Livada de visini (Eimuntas Nekrosius), Omul perna (Radu Afrim), Woyzeck (Andriy Zholdak), Uriasii muntilor (Silviu Purcarete)… Au urmat mai tirziu si citeva rezervari, alte „trebuie", Love Factory (Robert Raponja), Femeia tinta si cei zece amanti (Claire Dancoisne)…. Sublinieri in program, conferinte, lansari de carte. Si a inceput.

Mai intii, in entuziasmul primei zile, imi imaginam cum voi incepe jurnalul. Voi spune, imi ziceam senina stind sub un tei in parcarea teatrului (asteptam sa intru la Metamorfoze), voi spune ca festivalul a inceput cu un fluture albastru – unul dintre fluturii din Piata Mare. Dar, vai, lumea da din coada ca un peste nastrusnic, cind nu te astepti. Cu un sfichi mi-a alungat din fata ochilor frumusetea fluturelui fragil pe care il trageau copiii de antene, iar mirosul de tei fu raspindit si el intr-o clipa. A inceput ploaia. Si a plouat, a tot plouat…

Unul dintre cele mai asteptate spectacole ale festivalului, Metamorfoze, in regia lui Silviu Purcarete, urma sa se joace cu casa inchisa. Ploaia a inceput imediat dupa ce sutele de spectatori si-au ocupat locurile in gradene. Initial, cind nu era decit o ploicica, au aplaudat si au tropait, sperind ca spectacolul totusi se va juca. La aproape un ceas fata de ora programata pentru incepere, in plina ploaie torentiala, un actor al Teatrului „Radu Stanca" a anuntat reprogramarea pentru duminica seara.

Celelalte spectacole s-au jucat. De mare succes s-au bucurat dupa-amiaza fluturii din Colectia de fluturi, ai companiei britanice Neighbourhood Watch Stillts International, care au incintat mai ales copiii, in Piata Mare.

Cel dintii spectacol jucat pe scena teatrului sibian a fost Richard al III-lea, in regia lui Tompa Gabor, cu Teatrul Maghiar de Stat Cluj si Gyula Castle Theatre, Ungaria. Ploaia a facut sa nu mai aiba loc nici deschiderea oficiala, cu artificii si muzica, din Piata Mare.

Ziua 2 – vineri, 29 mai. In livada de visini

„O sa jucam si pe ploaie!", asa suna mesajul actorilor de la Teatrul National „Radu Stanca", transmis dimineata de directorul teatrului, Constantin Chiriac. Metamorfoze are programata pentru diseara cea de-a doua reprezentatie. Din nou se anunta vreme rea. Vor fi cumparate cinci sute de pelerine de ploaie pentru spectatori. Nici nu stii de ce sa iti para rau – de aminarea unui spectacol atit de asteptat sau de nesansa actorilor, care si la Luxemburg in 2007 au avut „norocul" unei vremi mizerabile.

Stefan Popa Popa’s verniseaza expozitia Antroposatire. Deschisa la Centrul Cultural Habitus, reuneste zeci de lucrari; o parte sint desene executate in numai citeva zile, dupa fotografii ale colaboratorilor festivalului, precum Silviu Purcarete, Andriy Zholdak, Constantin Chiriac, Jonathan Mills, Yuriy Kordonsky. Cei desenati le vor primi in dar, la final.

Cel mai asteptat spectacol al serii – si pentru unii al intregului festival – este Livada de visini, in regia celebrului Eimuntas Nekrosius, un spectacol Lituania-Rusia. Dureaza patru ore si patruzeci de minute, se joaca la Casa Sindicatelor, in sala cu sapte sute de locuri. Pornesc plina de sperante. Toate imi sint implinite, depasite.

Spectacolul produs de Zeinab Seid-Zade, o colaborare intre Fundatia Internationala Stanislavski din Rusia si Teatrul „Meno Fortas" din Lituania, jucat in limba rusa, s-a bucurat nu numai de succes, dar si de un public dintre cele mai alese. Nici un artist din festival nu si-a permis sa rateze intilnirea cu Cehov pusa la cale de Nekrosius. S-au aflat in sala regizori precum Alexandru Dabija, Andriy Zholdak, Yuri Kordonsky, Mihai Maniutiu, Silviu Purcarete. Nu au lipsit nici George Banu, Saviana Stanescu, Marina Constantinescu, Ioan Bogdan Lefter, nici actorii teatrului sibian, desi urmau sa joace in Metamorfoze peste putin timp, si nici cei de la Teatrul Odeon, care jucau in seara urmatoare, tot aici, Hamletmachine. Nici un eveniment teatral de la Sibiu nu a mai reunit probabil atitea personalitati ale teatrului.

Nu toti au urmarit insa piesa pina la capat. Cu o durata de peste patru ore, spectacolul a avut doua pauze; la fiecare dintre acestea o parte dintre spectatori pleca, marturisindu-si regretul: incepea Metamorfoze. Regretele au fost cu atit mai mari, cu cit Livada de visini, un spectacol scump, nu s-a jucat decit o data.

De o frumusete si expresivitate rara, cu un amestec rafinat de tragic si comic, spectacolul i-ar fi placut probabil si lui Cehov insusi. Spre deosebire de piesele cehoviene regizate de Lev Dodin, un alt colos al scenei care prefera montarile de lunga durata, aici nu lentoarea era cea care domina. Replicile isi pastrau vioiciunea, fiind legate prin taceri umplute de gesturi ingenioase, jucause, un limbaj al corpului novator, adesea deosebit de hazliu. Totul punctat cu o muzica superba, acorduri de pian dramatic frinte.

Pentru ultima parte, m-am mutat de la locul meu central, unde era cam aglomerat, si m-am asezat la marginea unui rind, cu nimeni imprejur, nici in fata, nici linga, nici in spate. Minunata senzatia ca sint singura cu piesa, in piesa.

Sint convinsa ca pina la final de festival acesta imi va ramine spectacolul favorit. Nu cred ca poti cere teatrului mai mult decit iti dau Cehov si Nekrosius.

Ziua 3 – simbata, 30 mai. Vin pasarile!

Ploua, ploua. Dimineata, conferinta de presa, placuta si intrata in firesc precum cafeaua. Minunata ideea de a muta conferintele din sala rece a bibliotecii Astra in aceasta pivnita a Bisericii Romano-Catolice, unde e amenajat Centrul Cultural Habitus.

Conferintele sint, de fapt, nou prilej de intilniri, unde granita dintre a fi vorbitor si a fi parte din public este extrem de subtire. Publicul este alcatuit din critici literari si de teatru, regizori, jurnalisti, in general reprezentanti ai presei culturale. Se imparte ziarul festivalului, „Aplauze", se schimba impresii.

Victor Ioan Frunza vorbeste despre diferenta dintre verdictul publicului si al publicului critic. Despre UNITER, care „creeaza o centralizare excesiva, care ar trebui pusa in discutie". Despre lipsa alternativelor, despre „excluderea din ecuatie a publicului". Despre premiile scortoase – „Un artist cu coronita este un non-sens".

Ploua, ploua ca toamna si nu cred ca pasarile vor veni la orele amiezii. Dar vin! Se schimba lumea – lumea ride. In Piata Mare, citeva pasari uriase te ciugulesc de umbrela cind nu te astepti, ciocane in vitrine, sperie copiii care rid, rid. Artistii sint tot cei din trupa britanica Neighbourhood Watch Stillts International, cei care in prima seara au fost costumati in fluturi.

Se amuza si actorii rusi din Livada de aseara. Ranevskaia Liubov Andreevna, mosierita ramasa fara livada, se cere fotografiata cu un pasaroi. Ma pomenesc si eu ciugulita de umbrela verde de un strut roz. Rid, ii multumesc, imbratisez gitul pasarii intins tandru spre mine. Pe linga aratarile colorate trec, grabiti dar cu un zimbet fluturind, George Banu, Victor Ioan Frunza.

Ziua se incheie cu Hamletmachine al Teatrului Odeon, tot pe scena de la Sindicate, cu sala mai plina decit la Livada de visini.

Ziua 4 – duminica, 31 mai. Hamlet ori doi

Prima dimineata insorita. Ma uit printre teii cu coroane taiate: un cer de sticla, fara un singur nor. Promitator: diseara voi merge la Metamorfoze. Ieri am aflat uluita ca unii au plecat dupa o ora, fiindca era foarte frig. Multi au racit, umbla infofoliti, doar despre frigul din oase vorbesc. Dar actorii? Ma intreb cum m-as putea uita la actorii ce joaca aproape dezbracati, cu putinele haine ude, lipite de piele.

Conferinta de presa. Se numesc „de presa" conferintele, insa nu prea au nimic in comun cu clasicele evenimente de genul acesta. Nu e nimeni care sa traga in protagonisti nici cu intrebari care incep cu „cit", nici cu blitz-ul de la un metru, in fandari sofisticate. Critici de teatru, artisti, jurnalisti in special din presa culturala asculta marturiile fauritorilor de spectacole. Moderator este Octavian Saiu, ca intotdeauna in ultimii ani, iar alaturi ii este Constantin Chiriac, neobosit, energic si energizant, anuntind noile proiecte puse la cale cu invitatii.

Delicios Alexandru Dabija, povestind despre „rolul principal" pe care l-a jucat in expozitia Kantor, unde a facut pe manechinul, cu palaria asezata in crestet si o mina arcuita artistic. Vorbeste apoi despre OO! (a se citi ca anunturile scrise prin piete linga cofrajele cu oua), o creatie dupa Ion Creanga, cu actorii de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt. Un spectacol facut, dupa cum marturiseste, „dintr-un foarte mare dor de comedie". Aminteste din nou si de interdictia de a juca Ionesco in strainatate. Se ride trist.

Ii urmeaza Dragos Galgotiu, regizorul lui Hamletmachine, insotit de Marius Stanescu, interpretul lui Hamlet. Galgotiu explica sensul re-citarii, care il situeaza pe Heiner Muller intr-o pozitie speciala, „luind textele extrem de cunoscute si incercind sa analizeze, sa accentueze, sa mearga pe verticala, intr-un act de regindire…". Marius Stanescu isi explica dubla postura de Hamlet, in Heiner Muller si in Shakespeare. „Cei doi Hamlet sint separati de mine; cind sint anuntat ca ii joc, ii caut pe fiecare." Diferenta dintre Hamlet contemporan si cel clasic? „Nu e o foarte mare diferenta interioara pentru ca, la Heiner Muller, e Hamlet al lui Shakespeare, pus in alta situatie." Totusi, piesa lui Muller il istoveste mult mai tare, desi are o ora si douazeci de minute, fata de patru ore, a lui Shakespeare.

Dupa conferinte, se lanseaza un numar special din revista „Euphorion", dedicat teatrului, cu un supliment Matei Visniec. Iar Saviana Stanescu sustine o conferinta despre Evolutia piesei de teatru – de la pagina la scena, la televiziune/film.

La prinz, dupa ce se uita la un acrobat care mege pe sirma in Piata Mare, ziua de duminica se asaza, sa-si traga un pic sufletul. Nu reuseste: se anunta ca Metamorfoze s-a aminat iarasi. Vestea agita toate apele. Dar e bine, ma bucur de aminare. Jocul in apa la temperaturi de citeva grade ar fi fost inuman. Privitul in sine, o dovada de cruzime.

Se va juca pe 7 iunie, in ultima zi. Pina atunci, trebuie sa vina vara inapoi. Ma gindesc cu tandrete la artistii sibieni, imi dau seama cit de mult m-am apropiat de fiecare dintre ei, cite le datorez dupa atitea spectacole in care i-am vazut de-a lungul ultimilor ani. As vrea gindul meu si al tuturor celorlalti sa le fie mingiiere calda, diseara.

Ziua 5 – luni, 1 iunie. Marile lucruri mici

OO!, vizionat aseara in sala de sport a Liceului de Arta, primeste medalia de aur, aur-galbenus, a celei mai jucause productii din festival. In OO!, „creatie colectiva dupa Ion Creanga", regizorul Alexandru Dabija ne daruieste tot neastimparul sau. Valorifica o poveste, multiplica sensuri, sparge sabloane. Amuza pina la cer, iti aminteste sa fii copil si-ti aminteste mai ales ca in copilarie lucrurile mici erau lucrurile mari.

Ziua incepe cu zimbete, la amintirea mosului si-a babei, si-a cocosului cintind la vioara, si-a gainii. De urmarit pe viitor minunata trupa a teatrului din Piatra Neamt!

La conferintele de dimineata, intilniri cu Horatiu Malaele, care vorbeste despre Leonce si Lena, regizat la Teatrul de Comedie din Bucuresti, si reactia calda a publicului, de aseara. Charles Muller, regizorul luxemburghez care a montat piesa Sfirsit de partida cu artistii de la Teatrul „Radu Stanca" Sibiu dar si cu cei din Luxemburg, face marturisiri despre lucrul in paralel cu cele doua trupe: „Conceperea spectacolului a fost mult mai rapida in Luxemburg. Aici a fost mai dificil, a trebuit sa explic, ma simteam cam ca in anii ’50, cind Beckett era privit cu indoiala. In momentul in care insa artistii au inteles ce se doreste de la ei, au inceput sa joace cu entuziasm. Asadar, e un spectacol nou, mai putin cinic decit era in Luxemburg. In Luxemburg s-a pus accent pe sarcasm, insa nu s-a putut merge atit de departe ca si cu actorii romani, care sint mult mai valorosi".

Din sala unde Octavian Saiu modereaza aceste intilniri, ne mutam zilnic alaturi, sub alte bolte de piatra, unde se fac lansarile de carte. Azi se lanseaza Pippo Delbono -Teatrul meu, publicata de Editura „Fundatia Culturala Camil Petrescu". Sint prezenti Constantin Chiriac, Florica Ichim, Andreea Dumitru, traducatoarea cartii, si George Banu, povestind despre Pippo Delbono, un artist care captiveaza tinara generatie.

La citeva sute de metri distanta, in pivnita librariei Humanitas, Ofelia Popii si Mariana Presecan sustin un spectacol lectura in fata citorva zeci de spectatori.

La radio, in toate stirile despre festival se vorbeste cu prioritate despre ploaie. Va asigur, festivalului nu-i prea pasa. In afara de Metamorfoze, nimic esential nu s-a aminat. Ca un animal fantastic, festivalul respira in ritmul lui in pivnite, in sali de teatru, de sport sau in librarii. Bataile inimii sale sint clare, constante, nu prea au legatura cu ploaia, decit in masura in care teribilul animal nu mai poate da la fel de tare din coada pe strazi sau sufla flacari pe nari prin piete.

Chiar cind scriu, se iveste iar soarele. Diseara merg la Quartet, teatru-dans, in coregrafia spaniolului Carles Salas. Patru saxofonisti, patru dansatoare – un peisaj rafinat de muzica si dans.

Ziua 6 – marti, 2 iunie. Poemele din repetitii

Dimineata incepe cu o lansare mult-asteptata: Repetitiile si teatrul reinnoit – Secolul regiei, volum realizat de George Banu la Editura Nemira. „Este o carte fara concluzii, o carte de ancheta a terenului", spune George Banu. Frazele citate, in special ale lui Andriy Zholdak, sint adevarate poeme.

Diseara as vrea sa merg in Piata Mare, sa vad totusi cum scoate flacari pe nas festivalul, sa citesc bucuria din ochii celor multi. Dar, vai, la stiri se anunta cod galben de ploaie. Nu-mi pasa – orasul intreg este umbrela acestui festival, o umbrela sub care se petrec lucruri magice, timp de unsprezece zile. In plus, e un soare bucalat cum de mult n-a mai fost.

Pe saptamina viitoare! Ma uit in programul subliniat: va urma, va urma mult si bine.

––-

Festivalul in cifre

» Festivalul International de Teatru de la Sibiu, editia a XVI-a, 28 mai – 7 iunie, "InOvatii".

» 354 de evenimente, 176 de spectacole, 50 de spatii de joc.

» Circa doua mii de participanti, artisti din 70 de tari.

» "Dupa numarul de locatii si spectacole, festivalul se pozitioneaza pe un onorant loc trei in lume." – Constantin Chiriac.

» Buget de cheltuieli – 5,9 milioane de euro. Din care: aproape o treime bani publici, de la bugetul local al Sibiului, Ministerul Culturii si ICR. Restul banilor vin din sponsorizari si parteneriate. Bugetul de venituri – inca necunoscut.

» 12 premiere nationale si internationale.

» Voluntari: 150 – Romania, 14 – Japonia, 5 – alte tari.