Caută 
„D-ale studenților”: Piață capitalistă a apei, depozit natural de lut, atracție turistică pentru mirese – Istoria uluitoare a Râpei Galbene
3 MIN
„Ce să fac… admir natura; uite domnule Radu, spune-mi, cine ar fi în stare să-mi puie pe hârtie tabloul acesta care ni se prezintă înaintea ochilor? Doamne, exclamă el, ce poziţie frumoasă are Iaşul! De aş avea eu bani, aş pune să se facă un pod de aici până pe dealul Galata. Închipuie-ţi, când acest pod ar exista, să stai în mijlocul lui, ce privelişte frumoasă ai avea. Cred că în lumea întreagă nu s-ar mai găsi pereche!” – au fost vorbele rostite de Mihai Eminescu lui Radu Rosetti, când acesta din urmă l-a întrebat ce face în zona în care acum se află Râpa Galbenă. („O amintire din viaţa lui Eminescu”, revista „Arhiva”: nr. 5-6, 1900)
Râpa Galbenă a fost locul obișnuit în care puteau fi întâlniți „aparii“, oamenii care aprovizionau orașul cu apă. Aceștia își câștigau existența din vânzarea apei pe care o cărau cu sacaua, un obiect asemănător unui butoi, așezat pe un suport cu două sau mai multe roți. Înainte de amenajarea care s-a încheiat în 1900, Râpa Galbenă era un loc instabil din cauza alunecărilor de teren cauzate de izvoarele care coborau din Copou în drumul lor spre râul-mamă: Bahlui.
În zona în care în acest moment se află Piața Unirii exista un cartier al olarilor- aceștia exploatau argila găsită în zona râpei și o foloseau pentru construcții sau olărit. Lutul găsit acolo era un lut galben, perfect pentru micile lor afaceri- datorită acestuia, zona a fost denumită după cum este cunoscută și astăzi- „Râpa Galbenă“.
„Esplanada Elisabeta“
400.000 de lei au fost alocați pentru construirea esplanadei- zona a avut și denumirea de „Esplanada Elisabeta“, la începutul anilor 1900, multe străzi și spaţii purtând denumiri princiare. Proiectul era unul foarte important, întreaga zonă riscând să se prăbușească din cauza faptului că malul râpei era încontinuu degradat de ape. Primarul Gane, cel în timpul căruia au fost începute lucrările, nu a mai prins și inaugurarea esplanadei, după ce, în 1898, conducerea orașului a fost preluată de către Alexandru Bădărău. Rămasă neschimbată, esplanada se întinde pe câteva sute de metri, având balcoane de unde se poate admira priveliștea spre gară sau spre cartierul Galata, scări laterale care duc cu gândul la regalitate, lămpi, statui și fântâni arteziene asemănătoare celor din „Vest”.
În prezent, Râpa Galbenă reprezintă o scurtătură (dar adevărul este că ai nevoie de ceva rezistență fizică pentru a urca acele scări fără să gâfâi) pentru cei care vor să ajungă din zona gării spre Copou, Bulevardul Independenței sau Bulevardul Alexandru Lăpușneanu și invers. Totodată, locul se dovedește a fi unul foarte „instagramabil” pentru studenții-boboci, turiști sau mirese. De fiecare dată când mergeam pe acele scări vedeam un student care vrea să facă o poză cerului și părții din oraș care se poate observa de acolo, niște turiști care (da, gâfâiau și ei) au considerat acest loc o atracție sau o mireasă care stătea în poziții asemănătoare lui Carol I și care evident, era pozată, că vorba aia- doar n-a fost degeaba Râpa Galbenă inclusă în anul 2004 pe lista monumentelor istorice.
Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI
Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI
Îți recomandăm
