A sunat la 112, apoi n-a mai deschis uşa: s-a supărat că nu a venit poliţistul pe care îl indicase el. Amendă, 500 lei

În ziua de 17 februarie anul trecut, C.M. sunase la 112 pentru a anunţa că un consătean din Drăguşeni l-a provocat să iasă în drum cu fiul său, pentru a-i omorî. Deşi era vorba, teoretic, de o situaţie de urgenţă, C.M. a cerut operatorului să nu trimită la faţa locului un anumit poliţist, din cadrul postului local de poliţie, întrucât acesta l-ar favoriza pe agresor. Î

n urma apelului, la faţa locului s-a prezentat cel mai apropiat echipaj de poliţie, din care făcea parte însă şi poliţistul în cauză. Nervos, C.M. a intrat în casă refuzând să mai discute cu poliţiştii, specificând că el ceruse să vină altcineva. Ca urmare, bărbatul a fost amendat cu 500 de lei pentru „alarmarea organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol, fără motiv întemeiat”, faptă prevăzută de Legea 61/1991 pentru sacţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială.

Amenda aplicată a fost contestată de C.M. în faţa Judecătoriei ieşene. Magistraţii au constatat că procesul-verbal fusese întocmit corect, iar fapta exista. Doar încadrarea legală nu ar fi fost cea corectă. Alertarea inutilă a poliţiei este prevăzută de două norme legale diferite. Una este legea 61/1991, care fusese invocată de poliţist. A doua este OUG 34/2008, care reglementează funcţionarea sistemului pentru apeluri de urgenţă, aceasta prevăzând o amendă cuprinsă între 1.000 şi 2.000 lei pentru alertarea fără motiv a poliţiei.

„Prevederile din OUG 34/2008 au caracterul unei norme speciale faţă de reglementarea din Legea 61/1999, fiind de aplicabilitate prioritară în situaţiile care se circumscriu ipotezelor reglementate de către acestea. Astfel, în ipoteza în care alarmarea organelor de intervenţie rapidă se face prin apelarea serviciului de urgenţă 112, apelarea fiind nejustificată în sensul legii, contravenientul nu va fi sancţionat în baza dispoziţiilor art. 2 pct. 11 din Legea nr. 61/1991, ci potrivit reglementărilor speciale din OUG nr. 34/2008. Încadrarea faptei în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct.11 din Legea nr. 61/1991 va avea loc doar în situaţiile în care sesizarea s-a efectuat fie direct către un organ de poliţie sau de jandarmerie aflat în patrulă, fie prin apelarea directă a serviciilor de Poliţie naţională sau comunitară”, au arătat judecătorii.

Pe scurt, alertarea inutilă prin telefon trebuia sancţionată conform OUG 34, Legea 61 fiind aplicabilă doar dacă alertarea se făcea prin viu grai. Procesul-verbal de amenă a fost anulat de magistraţii Judecătoriei, dar verdictul va fi dat de cei ai Tribunalului. Inspectoratul de Poliţie Judeţean a declarat apel.