Caută 
3 MIN
Haideţi să vă spunem repejor una tare caldă, dar şi tare pe val, venită aseară cu ultimul tramvai care se retrăgea la depou, stimaţi telespectatori. Ghici de ce credeţi că s-a retras aşa de surprinzător şi intempestiv profesorul vniversitar plin şi cadru medical cu greutate în cel mai mare spital din Moldova din concursul de şef pe care acesta îl dădea în ultimele zile având drept contracatindată pe consoarţa lui Dudor Dodorel, menistru plin de loc din târg de-aici?
Ei bine, ia-n trăgeţi-vă olecuţă mai încoa şi plecaţi urechiuşa niţel mai jos şi mai aproape, ca să nu ne mai ridicăm noi, că tare ne mai dor şalele de la gerurile şi vremea asta câinoasă! Ei bine, stimaţi cetitori, oameni bine informaţi din şpitalul cu pricina vorbesc deja pe la colţuri că vniversitarul titrat şi experimentat aflat în competiţie, şi pe care toţi îl creditau de departe cu prima şansă, s-ar fi retras nu neapărat că ar fi înţeles mesajul de la prima probă, când a fost notat la interviu cu 2 puncte mai puţin, căci până la urmă probele la care el se simţea mult mai stăpân, scrisul şi proba practică, abia urmau. Zice-se aşadar că omul, un ardelean cu mult, poate prea mult bun simţ, de altfel, s-a retras după ce ar fi auzit din sursă sigură că, pentru scris, madama Dodorel cu care concura are deja subiectele. Iar omul s-ar fi gândit logic: un punct-două le poţi greşi uşor la scris, iar în condiţiile astea dacă merg mai departe şi pierd în acest mod, unii care nu cunosc problema vor zice că am pierdut pe drept în faţa lui neica-nimeni, deci oi fi şi eu un neica-nimeni. Aşa că mai bine mă dau deoparte, las să treacă trenul, şi cu asta basta! Ei, ce ziceţi de varianta asta? Este că merită s-o jucăm mâine la „6 din 49“, sau măcar la „5 din 40“? Aşa, ca variate solo…
Bombiţa bombiţelor: de la cine a plecat scăndăloiul de la partidoi?
Iaca pe astăzi şi bombiţa bombiţelor legată de un alt subiect în mare vogă în ultimele zile, pe maidanul politichiei de Bahlui! Da, aşa este, aţi ghicit: este vorba despre scandalul cu renovarea sediului din Centru al partidoiului ieşean, clădire monument istoric, pentru care lideroii de acolo nu au nici o hârtie la mână, deşi le-ar fi trebuit măcar vreo trei, şi din cauza cărora s-au ales cu dosar penal împins de la spate de premarele Mihăiţă, care atâta a aşteptat. Dar nu despre asta voiam noi să povestim aicea, căci suntem convinşi că ştiţi istoria asta modernă. Voiam să vă spunem câte ceva despre istoria mai dinainte oleacă, cea medievală şi chiar antică, a chestiunii. Anume: de la cine a plecat, în fapt, tot tămbăloiul, până să ajungă la duşmanul de partidoi Mihăiţă şi la jăndarii lui de la locală? Ei bine, n-o să credeţi, dar cel care s-a sesizat primul a fost, ca să vezi, un conţilier leberal, de meserie istoric, un pasionat de monumente şi de vestigii. Da, de el e vorba: nea Bazil cu Tiugă, care tocmai cerceta prin Centru ce clădiri de patrimoniu suferă din cauza intervenţiei nesăbuite a factorului uman nesimţitoriu la istoria neamului. Şi aşa, iaca, a descoperit ce făceau la sediu oamenii lui Măricel. Apare aicea un alt semn de întrebare, sau măcar unul de mirare: de ce nu s-a dus nea Bazil mai întâi la partid, ca să iasă apoi băieţii de acolo în conferinţă cu masa la stradă, la bulivar, să anunţe genocidul cultural? Asta n-o mai înţelegem, dar, dacă am sta strâmb şi am gândi drept, cred că tura asta am putea-o pune pe seama lipsei de experienţă în şulfăraie politică a junelui conţilier Bazil. Tura asta, că data viitoare mai vedem: e „nu le ai“, sau e „niznai“?
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.
