Caută 
2 MIN
Bacăul a fost atestat documentar prima oară la 6 octombrie 1408, ca oraș și punct de vamă, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), mai exact un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul acestora era reglementat pe plan intern.
În noiembrie 1467 localitatea a fost incendiată de Matei Corvin în timpul expediției întreprinse împotriva Moldovei lui Ștefan cel Mare și încheiată cu eșecul de la Baia.
Între 1472-1491 Ștefan cel Mare a construit la Bacău o Curte domnească spre a-i servi drept reședință fiului său Alexăndrel. În incinta acesteia a fost ridicată biserica Precista, sfințită la 1 ianuarie 1491. Curtea a fost extinsă ulterior de Bogdan III, alt fiu al lui Șefan cel Mare.
Dacă la 1821 Bacăul număra puțin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o creștere demografică constantă. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității, potrivit site-ului Primăriei municipiului.
În ce privește dezvoltarea industriei, amintim ca repere: fabrica de hârtie ”Letea” construită în 1881, fabrica de bere construită în 1867, fabrica de cărămidă construită în 1870, o tipografie.
În timpul Primului Război Mondial aici s-a aflat comandamentul Armatei a II-a Române, cantonat în Casa Anania, din strada George Bacovia.
În perioada interbelică Bacăul se dezvoltă din punct de vedere urbanistic, fiind, după București, al doilea oraș asfaltat din vechiul Regat.
A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din anul 2011 Bacăul număra 144.307 locuitori.
Aflați amănunte de pe bacau.net.
