Ce e bine şi ce e contestat în programul de migraţie a şomerilor

Ultimul Buletin statistic pentru judeţul Iaşi menţionează o rată a şomajului în octombrie trecut de 3,2 la sută, puţin sub media naţională de 3,3 la sută şi cu un punct procentual mai mic decât în aceeaşi lună din 2017. Practic, sunt aproape 9.500 de şomeri în plată la un efectiv de peste 172.000 de angajaţi. Nivelul e mai mare cu aproape 10.000 de persoane angajate cu contract comparativ cu luna corespondentă din 2017. Aceleaşi tendinţe de creştere, respectiv de scădere, se înregistrează şi la nivel naţional.

Un ajutor important în explicarea – şi menţinerea – acestor trenduri vine de la Comisia Europeană. Sute de proiecte vizează facilitarea găsirii unui loc de muncă, suport financiar pentru şomeri şi angajatori deopotrivă, dar şi cursuri de reconversie care încearcă să se armonizeze cu o piaţă destul de nesigură din punctul de vedere al legislaţiei fiscale şi dominată de salarii ce tind spre minimul pe economie.

Bani de plecat în altă parte

Până la sfârşitul lunii septembrie 2018, în Programul Operaţional Capital Uman fuseseră contractate proiecte care însumează plăţi de peste 10 miliarde de lei. O cincime din acest total se regăseşte în cele mai mari patru proiecte, toate iniţiate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În total, ANOFM a contractat fonduri europene în şapte proiecte depuse până acum, iar Regiunea de Nord-Est este vizată în fiecare dintre acestea. Primul şi al treilea plan de acest fel vizează, printre altele, mobilitatea celor care îşi caută un job. De altfel, aşa se şi numeşte primul dintre ele, care dispune de o finanţare record, de 1,2 miliarde de lei, pe parcursul următorilor 7 ani: „Stimularea mobilităţii şi subvenţionarea locurilor de muncă pentru şomeri şi inactivi“. Programul are drept scop „creşterea oportunităţilor pentru încadrarea a 110.540 de şomeri“ din/ în toate cele 41 de judeţe. Bucureştiul şi Ilfovul nu sunt incluse în proiect, şi e lesne de înţeles de ce.

La nivelul judeţului Iaşi, de acest pachet au beneficiat până acum 104 persoane (prime de încadrare), altele 5 optând pentru schimbarea localităţii de domiciliu odată cu angajarea (prime de instalare, respectiv 12.500 de lei fiecare). Până în noiembrie inclusiv, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă a acordat 12 prime de relocare, respectiv trei sferturi din suma destinată asigurării cheltuielilor pentru locuire în noul domiciliu sau noua reşedinţă – dar nu mai mult de 900 de lei, 45 de prime de inserţie, respectiv 1500 de lei pentru absolvenţii care s-au angajat în primele 60 de zile după obţinerea diplomei şi după ce s-au înscris la AJOFM, şi 234 de completări de venituri salariale, adică 30 la sută din indemnizaţia de şomaj pentru cei care şi-au găsit de lucru înainte să iasă din plată.

La rândul lor, cei mai mulţi dintre angajatori au avut beneficii pentru angajarea absolvenţilor (665) şi a şomerilor de peste 45 de ani (593).

Zone-pilot de intervenţie

Programele se derulează în paralel cu HG 903/2016 privind Planul Naţional de Mobilitate, în care judeţul Iaşi figurează într-o anexă separată, cu 54 de comune, alături de judeţul Vaslui, cu 63 de comune cu risc de marginalizare severă şi grad redus de dezvoltare. „Lista sărăciei“ a fost alcătuită pe baza unui memorandum aprobat de Guvernul Cioloş în septembrie 2016, care evidenţia necesitatea dezvoltării unor programe integrate din fonduri europene şi bugetul naţional „pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale şi economice a locuitorilor din zonele-pilot de intervenţie Valea Jiului, zona Roşia Montană – Munţii Apuseni şi comunităţile marginalizate din Moldova“.

Cum a ajuns şomajul în Nord-Est comparabil cu cel din Nord-Vest

Interesant este faptul că serviciul statistic al Uniunii Europene, Eurostat, atribuie Regiunii Nord-Est o rată a şomajului foarte mică în 2017, chiar cea mai mică din România: 2,9 la sută. În aceeaşi categorie intră Regiunea de Nord-Vest, cu 3,6 la sută, toate celelalte regiuni (cu excepţia Bucureşti-Ilfov) având peste 4 la sută. Regiunile din sud sunt menţionate cu rate între 6,5 (Sud-Est) şi 7,7 (Sud-Vest). Totuşi, e foarte greu de crezut că piaţa forţei de muncă din Nord-Vest, regiune cu două judeţe „locomotivă“ – Cluj şi Bihor, are aceleaşi probleme ca în Regiunea Nord-Est. Explicaţia este alta: ritmul de dezvoltare din nord-vest absoarbe forţă de muncă cu o viteză comparabilă cu cea a emigraţiei pronunţate din Moldova.

Atuuri şi dezavantaje

Faptul că Moldova „se goleşte“ şi, în consecinţă, pierde atât forţă de muncă, dar şi şomeri, a fost scos recent în evidenţă la lansarea unui grup civic care s-a angajat să militeze pentru promovarea şi rezolvarea problemelor din regiune, Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei. Informaţiile prelucrate pe baza rezultatelor recensămintelor populaţiei din 2002 şi 2011 arată cum fenomenul migraţiei s-a acutizat în Moldova, nordul Transivaniei şi nordul Dobrogei. Până la intrarea României în Uniunea Europeană, acest flux migrator era repartizat oarecum constant, mai pronunţat în jumătatea de nord a României.

Reprezentanţii MDM nu şi-au ascuns nemulţumirea că, după deschiderea graniţelor, administraţia centrală de la Bucureşti promovează creşterea mobilităţii dinspre regiunile sărace – care vor deveni mai sărace – spre cele mai bogate, care se confruntă cu o criză a forţei de muncă. Deşi Planul de Mobilitate prevede facilităţi şi în sens invers, e impede că, la nivel individual, ele ajută cetăţeanul. Însă la nivel regional nu face decât să accentueze diferenţele de dezvoltare.

„Moldova nu a avut nicio formă de apărare împotriva emigraţiei. În loc să aducă sau să găsească soluţii de a aduce investiţii în zona Moldovei, Guvernul a găsit de cuviinţă (prin HG 903, menţionată mai sus, n.r.) să încurajeze emigrarea din Moldova către Ardeal, zonă unde investitorii nu aveau forţă de muncă“, a explicat Dan Radu, membru fondator al MDM, unul dintre motivele lansării acestui grup de iniţiativă regional.

SURSA HARTI: Lect. dr. George Turcanasu, Facultatea de Geografie-UAIC Iasi

Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro şi Ziarul de Iaşi în cadrul proiectului „Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination“, cofinanţat de UE prin DG Regio. Informaţiile prezentate nu reprezintă poziţia oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine autorului şi publicaţiei.