Chiar vor românii să-i angajeze pe brutarii din Sri Lanka?

Scandalul de la Ditrău, unde localnicii s-au revoltat după ce patronul unei brutării a angajat doi srilankezi, a aprins spiritele în toată ţară. La suprafaţă, toată lumea s-a declarat solidară cu cei doi brutari, unii s-au oferit chiar şi să le ofere alte locuri de muncă. Patronii care i-au angajat au spus iniţial în faţa a 300 de oameni din Ditrău că renunţă la cei doi. Ulterior sub presiunea valului de simpatie creat de media s-au răzgândit. S-au găsit explicaţii care de care mai savante despre toleranţa locuitorilor din zonă faţă de străini. Conflictul părea izolat şi era specific unei localităţi în care maghiarii sunt majoritari. Se făcea o conexiune directă între etnicii unguri şi politica urii promovată la Budapesta. Era clar ce se întâmplă. Supriză însă! Un patron din Cluj a povestit pentru presa centrală cum s-a trezit el cu o ploaie de reclamaţii după ce a adus tot nişte oameni din Sri Lanka să lucreze pentru restaurantul său. El îi cazase pe o stradă selectă din localitate şi supărase protipendada, care se plângea că a fost stricat prestigiul zonei, în condiţiile în care muncitorii nu ieşeau cu nimic în faţă, ci doar prin culoarea pielii. Un caz asemănător a fost înregistrat şi în Vâlcea unde la un hotel o familie care era cazată acolo a făcut scandal din cauză că în unitate lucrau srilankezi şi atingeau cu mâinile lor negre cearşafurile albe.

Deodată avem trei şi nu doar un singur caz de discriminare a muncitorilor străini, în special al celor din Sri Lanka a căror singur păcat este că au pielea ceva mai închisă la culoare. Nu contează dacă sunt harnici. Nu contează dacă sunt liniştiţi. Nu contează că nu sunt implicaţi în acte penale. Nu! Contează doar că sunt diferiţi! Localnicii din zonele respective nu au reclamat că li se fură locurile de muncă. Pur şi simplu i-a nemulţumit şi „înfricoşat” că noii veniţi sunt „negri”. Dacă acolo venea să lucreze un alb, care dacă mai „rupe” şi ceva româneşte, cred că nici nu era băgat în seamă. Nu se sesiza nimeni. Având pielea închisă la culoare au ieşit în evidenţă, le-au stat oamenilor în „ochi”, nu şi-au putut lua mintea şi privirea de la ei şi au acţionat. Fiecare aşa cum l-a dus capul.

Ciudat a fost şi modul cum au acţionat partidele de pe scena politică a ţării. Nici una dintre formaţiunile politice principale – PSD, PNL sau USR – nu a ieşit cu ceva în faţă. Nu au fost ferme. Au avut o atitudine moale, de toleranţă faţă de românii sau ungurii care i-au descriminat pe muncitorii din Sri Lanka. UDMR a avut cea mai jalnică poziţie. Asta şi pentru că îşi trage seva din discursul plin de ură a lui Viktor Orban şi se adapă cu fonduri venite direct de la Budapesta. Este de remarcat că şi PSD mai mult a tăcut decât a grăit. Să ne aducem însă aminte cum politicienii din acest partid, poate nu toţi, dar majoritatea, le-au luau parte infractorilor Adrian Năstase şi Liviu Dragnea. Preferau să susţină nişte hoţi decât nişte oameni cinstiţi veniţi să muncească la noi pentru nişte lefuri mai bune şi până la urmă să verse impozite statului român, stat care-i plăteşte pe ei politicienii cu vârf şi îndesat.

Mângâierea pe frunte a oamenilor cu atitudini ostile muncitorilor cu pielea închisă la culoare de către oamenii politici arată o proastă înţelegere faţă de schimbările ce or să vină peste noi. Ne place sau nu ne place, ca să putem creştere economic în viitor, vom fi nevoiţi să importăm forţă de muncă. Nu vom putea aduce aici americani, nemţi sau francezi. Nu avem ce să le oferim. În România vor veni doar persoane din Asia sau Africa. Cei mai mulţi dintre ei nu au pielea de culoare deschisă şi nu sunt de religie ortodoxă. În cel mai fericit caz, printre ei se vor află persoane care împărăşesc religia catolică. Este şi cazul unuia dintre brutarii din Ditrău. Ca majoritarii să se înţeleagă cu ei este nevoie de educaţie şi de un discurs care să nu incite la ură. Pentru rezolvarea crizei forţei de muncă, pe termen mediu şi scurt, creşterea populaţiei autohtone nu este un obiectiv dezirabil şi nici chiar pe termen lung nu credem că se va înfăptui. Scăderea natalităţii are legătură mai ales cu creşterea veniturilor, cu dezvoltarea şi cu schimbarea atitudinii populaţiei faţă de petrecerea timpului liber. Deci este greu de găsit un mix de politici socio-economice viabil pentru stabilizarea unei populaţii. De exemplu, în Japonia, o ţară cu grad mare de dezvoltare, natalitatea este în scădere accentuată.

Brutarii din Sri Lanka sunt doar vârful aisbergului. Este doar ceea ce se vede cu ochiul liber, la suprafaţă. Tensiunile din societate sunt mult mai mari şi mai profunde. Mamele şi taţii care au copii plecaţi în vestul Europei la muncă nu îi vor privi pe nou veniţi cu ochi buni. La fel şi copii rămaşi aici în grijă bunicilor. Se va naşte un sentiment de frustrare. Noii veniţi vor fi văzuţi ca persoanele care au luat locul copiilor sau părinţilor aflaţi în pribegie, care „slugăresc” vreun bătrân prin Italia sau culeg căpşuni în Spania.

În faţa valului de muncitori străini rămân multe întrebări fără răspuns. Suntem pregătiţi să-i întâmpinăm cum se cuvinte şi să cooperăm cu ei? Vom şti să profităm sau vom da cu piciorul? Cum vom împărţi slujbele cu ei? Dar restaurantele? Dar parcurile? Până la urmă chiar vrei să-I angajăm? Singura certitudine pentru rezolvarea acestor ecuaţii complexe este educaţia şi toleranţa, dublate de o atitudine mult mai bună faţă de muncă.