Despre Iaşi (III)

Săptămâna trecută ne-am îndreptat atenţia asupra relaţiilor dintre autoritaţile locale şi societatea civilă. În comparaţia cu Clujul, ne-am exprimat atunci certitudinea că la nivelul acestui tip de colaborare, oraşul ardelean are un ascendent asupra Iaşului. Avem şi la Iaşi un număr important de exemple de bune practici: Civica, Iaşi.travel, AltIasi, Bahlui.ro, Iași Orașul Bicicletelor, IasiBike, Prins în trafic etc. O parte dintre acestea au ales calea colaborării cu Primăria, şi totuşi relaţiile ONG-urile clujene cu autoritaţile locale par a fi mai eficiente. Să fie oare mai reticente autorităţile locale ieşene? Nu mă pot pronunţa, încă. Totuşi, autorităţile locale ieşene au depus un oarecare efort în ceea ce priveşte deschiderea către societatea civilă.

Să luăm un exemplu de colaborare clujeană. Centrul Cultural Clujean a dezvoltat în parteneriat cu Centrul de Inovare și Imaginație Civică al Municipalității Divizia de Inovare Urbană din Cluj-Napoca „un program de cercetare-dezvoltare care reunește idei, cunoaștere și resurse din societatea civilă, sectorul academic, sectorul cultural, sectorul de afaceri și administrația publică pentru a propune soluții alternative la provocările strategice ale orașului”. Activitatea acesteia se focalizează „pe proiecte de cercetare-dezvoltare în mobilitatea urbană, viitorul muncii și reziliența urbană”. Din perspectiva colaborării, informaţia cea mai interesantă e că această structură va fi transferată integral în 2022 Primăriei Cluj-Napoca.

Un exemplu de transfer de know how-ul dinspre societatea civilă către zona administrativă ce ar putea fi un model şi pentru Iaşi.

***

Ştim de acum cine sunt liderii locali care vor avea obligaţia de a gestiona cum se cuvine oraşul nostru în următorii patru ani. Cei mai mulţi dintre aleşi au deja experienţă în guvernanţa locală, fapt care ar reprezenta un atu în rezolvarea problemelor şi disfuncţionalităţilor interne. Însă, cred că în această nouă legislatură, principalele preocupări ale autorităţilor ar trebui să vizeze relaţiile Iaşului cu unităţile administrative din contextul local – în diversele configuraţii ale urbanului ieşean (aglomeraţia urbană, zona metropolitană sau zona urbană funcţională), dar şi din contextele superioare localului – la scările regională, naţională, trans-naţională (în primul rând relaţiile cu Republica Moldova) sau a UE.

În cazul unui oraş de talia Iaşului, o bună guvernanţă locală înseamnă o şansă în plus acordată regiunii noastre. Însă, autorităţile vor avea de gestionat un Iaşi situat într-o poziţie mai puţin comodă în sistemul de relaţii teritoriale şi internaţionale decât era acum 4 ani. În domeniul aeroportuar, prin comprimarea numărului de zboruri spre diferite destinaţii, rolul Iaşului în plan teritorial s-a degradat substanţial.

***

Fără a schimba ceva în optica guvernanţei locale, în condiţiile unei guvernări de tip centralizat, Moldova riscă să devină o sumă de oraşe şi comune epuizate din perspectivă demografică şi economică. Ce poate aduce viitorul acestor oraşe şi comune lipsite de cea mai mica urmă de autonomie faţă de centrul deloc generos cu cea mai veche provincie a României şi în lipsa unui cadru comun de dezvoltare regională?

Va continua şi se va agrava o bătălie (deja manifestă!) pentru o brumă de bani a cărei „împărţeală” se face pe ochi frumoşi de la un buget mult prea centralizat, ce se tranşează la Bucureşti.

Prin atragerea tuturor fondurilor şi proiectelor ce contează pentru realizarea unei coeziuni la nivelul regiunii noastre (autostrada A13 – încadrată pe un vector deloc prielnic creşterii accesibilităţii regionale la nucleul dur european şi, mai nou, aeroportul), Bacăul are impresia că a câştigat o luptă; de fapt această concentrare într-un oraş ce joacă un rol teritorial mediocru la toate scările superioare judeţului, amanetează pe o perioadă nedeterminată viitorul Moldovei.

Iaşul, singurul mare pol de talente care contează la nivel regional-european, pare vlăguit într-o „luptă” comandată şi dirijată de la Bucureşti.

***

Ascensiunea economică a Iaşului din ultimii 3-4 ani în domeniile creative şi în serviciile externalizate a jucat un rol foarte important şi pentru dezvoltarea Bacăului. În 2016, în IT-ul propriu-zis bacăuan lucrau 161 de persoane, iar în 2019, 677. Peste 60% din această cifră o reprezintă angajaţii companiei SCC cu sediul social în Iaşi, care a ales să-şi delocalizeze o parte din activitate în oraşul de pe Bistriţa, sub presiunea puternică a multinaţionalelor asupra forţei de muncă din domeniu. Almaviva, o altă companie ieşeană, a delocalizat la Bacău o parte din activitatea sa în care sunt antrenaţi tot peste 400 de salariaţi, ceea ce înseamnă aproape jumătate din numărul de băcăuani angajaţi în restul serviciilor externalizate non-IT. Numai aceste două companii au avut o participare de 20% din creşterea efectivului de salariaţi ai Bacăului din ultimii 3-4 ani. Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar e vorba de domenii ce au făcut din Bacău un mic jucător în zona economiei globale.

Oricum, epuizarea avantajelor ce au generat boom-ul domeniilor IT şi Outsourcing la Iaşi (unde aeroportul juca un rol esenţial) va duce la stagnarea industriilor specifice şi la temperarea presiunii asupra forţei de muncă. În aceste condiţii, companiile ieşene vor fi mai interesate în menţinerea pe linia de plutire in situ decât în delocalizarea departamentelor în plan teritorial, iar eventualul surplus de forţă de muncă va lua calea altor zări.

***

Un Iaşi puternic, capabil să concureze cu oraşe situate dincolo de limitele regionale (Clujul, Timişoara, Chişinăul, Lvov-ul, Poznan sau Odesa), e o condiţie sine qua non pentru competitivitatea regiunii noastre. Un Iaşi puternic, un Galaţi puternic, un Bacău sau o Suceavă puternice, toate aflate în relaţii de interdependenţă, reprezintă reperele principale ale coeziunii nostre teritoriale.

Aşadar, în diviziunea teritorială a muncii, Băcăul şi restul Moldovei au nevoie de serviciile Iaşului, aşa cum Iaşul şi restul Moldovei au nevoie de serviciile Bacăului. Dacă nu conştientizăm lucrurile astea, Moldova va deveni un teritoriu şi mai disfuncţional decât e în prezent.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi