Doi-trei entuziaşti, Rareş Bogdan, justiţia şi familia tradiţională

Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat marţi seară că este "aproape" hotărât să declanşeze un referendum pe justiţie în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare. Dar a mai spus ceva interesant. "La început am fost relativ puţini entuziaşti pentru această idee, adică eu şi încă vreo doi – trei, dar am reuşit să conving mai mulţi pentru că trebuie să judecăm foarte bine această chestiune (n.r. – referendumul)." E pentru prima dacă când şeful statului admite existenţa unor opinii divergente între consilierii săi pe o temă majoră. Au trecut patru ani şi ceva până să aflăm că la Cotroceni deciziile se iau în urma unor dezbateri, că există tensiuni între sfătuitorii apropiaţi ai preşedintelui, că, uneori, Iohannis trebuie să bată cu pumnul în masă. Să ne amintim că în cele două mandate ale lui Traian Băsescu, scandalurile din antecamera preşedintelui făceau săptămânal titluri de presă. N-o fi Iohannis vreun "jucător", nu mai sunt orgoliile şi intrigile de odinioară, poate nici jurnaliştii care să deschidă uşile potrivite, dar în mod cert la Cotroceni s-a moştenit aerul fierbinte. N-ar fi exclus ca reacţiile întârziate ale preşedintelui pe unele subiecte sensibile, criticate pe bună dreptate de susţinătorii săi, să fi fost cauzate chiar de lipsa unui consens între consilieri. Ar fi fain să aflăm peste nişte ani, poate din "Pas cu pas" – volumul 2, că Iohannis n-a vrut-o pe Dăncilă premier, dar consilierii s-au temut că-l paşte suspendarea, rămân fără job şi nu-şi mai pot plăti ratele la frigider. Fără să-l victimizez pe Iohannis, mi s-a părut mereu că cineva din spate îl trage de mânecă, îl roagă să stea la cutie, să joace "safe", să nu-şi asume riscuri. Ca o paranteză, să nu uităm că în echipa de la Cotroceni se numără şi vreo doi-trei consilieri care şi-au început cariera politică lustruind bocancii lui Fenechiu. În lipsa informaţiilor de culise, nu-i corect să lansăm acuzaţii, dar nu putem trece cu vederea că referendumul pe justiţie e dezbătut la Cotroceni inclusiv de foşti pupili ai cunoscutului infractor ieşean.

Până când Iohannis nu anunţă cu certitudine organizarea unui referendum şi întrebarea la care îi cheamă pe români să răspundă, e prematur să facem scenarii. Dar o observaţie, pornind chiar de la "oamenii" preşedintelui, e necesară. Şi anume că aceeaşi liberali care, în toamnă, clamau urgenţa unui referendum pentru familia tradiţională, pun astăzi la îndoială consultarea publică pe justiţie. "Că nu se face cvorum, că vai şi amar dacă nu trece, că PSD-ALDE va boicota, că şi dacă e validat nu rezolvă juridic nimic." Trecând peste faptul că la referendumul din noiembrie indivizii în speţă n-aveau defel îndoieli, e trist să observi cât de puţină încredere au unii politicieni din opoziţie în propriul bazin electoral. Ba chiar, un soi de nesimţire. Cu alte cuvinte, spun ei, un român ar fi dispus să-şi piardă 15 minute din viaţă ca să pună ştampila pe Rareş Bogdan sau Cristian Buşoi, dar n-ar face acelaşi "sacrificiu" pentru o temă – anti-corupţia – care macină societatea în ultimele decenii. În ultimă instanţă, ce pretenţii să ai de la ei. Să nu uităm că aceeaşi liberali, la începutul campaniei "fără penali în funcţii publice", se hlizeau de pe margine şi le garantau useriştilor că nu vor strânge numărul necesar de semnături. Atenţie, nu vorbim despre toţi liberalii, ci despre unii dintre ei.

Indiferent dacă referendumul se organizează sau nu, dacă trece sau cade la vot, Iohannis rămâne principalul favorit la alegerile prezidenţiale din toamnă. Dacă vrea un al doilea mandat mai consistent, în care mai mult să facă decât să tacă, şeful statului trebuie "aproape" sigur să renunţe la o parte dintre sfătuitori.