E posibil un referedum pentru demiterea lui Tudorel Toader?

E un fenomen interesant pe net. Rareori găseşti o postare ori un articol despre ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, care să nu facă o legătură strânsă cu poziţia de rector al Universităţii „Al.I. Cuza”. Nu se spune că „intelectualii au trădat” pactizând cu diavolul, nu s-a ajuns la o asemenea profunzime în analiză, dar asta e ideea. Este imposibil să aduci contraargumente.

De aproape doi ani, această unealtă a infractorilor se află în biroul ocupat altădată de A. D. Xenopol şi în poziţia lui Titu Maiorescu. Mai falsifică un raport la minister, mai execută nişte procurori, apoi vine în weekend să le predea studenţilor. Mai pune nişte dinamită în codul penal, în codul de procedură penală, apoi revine la Iaşi să formeze studenţii într-un domeniu pe care-l distruge cu meticulozitate. Se duce la Bucureşti, „ievaluează” pe procurorii şefi, tras de sfori de borfaşi, apoi se întoarce la Iaşi să „ievalueze” studenţii. Din punct de vedere administrativ, toţi universitarii o ştiu: omul e la fel de „autosuspendat” din funcţia din rector precum e autosuspendat Liviu Dragnea din aceea de prim-ministru. Nici nu se sfieşte că confirme, din când în când, cine e şeful. Acordă interviuri din biroul rectorului, vampirizând prestigiul şi blazonul universităţii. Se lasă o noapte rece peste România şi Toader, ca-n filmele proaste cu Dracula, îşi face un coşciug impetuos deasupra Sălii Paşilor Pierduţi.

O ţară întreagă îşi pune problema cum poate fi scos de la butoane, numai la Universitatea "Al.I. Cuza" e linişte. Inerţială. Nici măcar înăbuşită. Aproape completă. Câţiva profesori răsfiraţi (Valerius M. Ciucă, Alexandru Calinescu, Codrin Liviu Cuţitaru, Florea Ioncioaia) şi nişte studenţi. Poate mai mulţi şi mai curajoşi decât profesorii. Cum? Să nu amestecăm politica? Nici nu intenţionăm, dar ea ţine morţiş să ne îngroape pe toţi. La felul în care sunt „ievaluaţi”, în curând în justiţie vor lucra numai slugile, iar dreptatea va deveni o marfă de contrabandă. Iar după dreptate urmează libertatea. Aia din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aia pe care se presupune că s-a clădit civilizaţia europeană modernă şi al cărei rezultat ar trebui să fie intelectualii autonomi. Ai cui?

Iaşul are deja o contribuţie „intelectuală” de neegalat într-o cumplită derivă colectivă. Ca să nu devină o pagină în cartea colaboraţionismului intelectual cu regimurile politice autoritare, corupte şi anti-europene, e cazul ca universitarii ieşeni să părăsească rezervele. Există mijloacele debarasării de acest balast catastrofal şi trebuie folosite. Nu vindicativ, nu forţat, ci legal şi lucid. În urmă cu o lună, carta universitară a fost modificată. La articolul 50, alineatul 4, se prevede demiterea rectorului pentru încălcarea eticii academice sau afectarea imaginii universităţii. Ceea ce face acum Tudorel Toader e mult mai mult de atât, în orice parametri ai socoti. Dar e posibil un referendum pentru demiterea lui Tudorel Toader? E capabil cineva să scrie o propunere scrisă, argumentată, susţinută de cel puţin o treime dintre membrii Senatului? Şi care ar fi profesorii din Senat ce ar avea de obiectat? Ar fi foarte interesant să auzim ce au de spus în apărarea rectorului. Să-i vedem aclamând republica borfaşilor, distrugerea statului de drept, să-i vedem încolonaţi în ministerul minciunii alături de studenţi. Spuneţi, domnilor, ceva!, Numai spuneţi! Îndrăzniţi!

Mandatele lui Tudorel Toader vor trece, însă Universitatea va rămâne să-i poarte „moştenirea”. Politica struţului în acest context e consimţământ curat.