Efemeride electronice

Dacă ne imaginăm mediul online ca un uriaş accelerator de forme şi de sensuri lingvistice, vom observa că dezvoltarea comunicării prin intermediul internetului are o influenţă tot mai accentuată asupra ritualurilor comunicative de zi cu zi. Pe terenul ştiinţelor limbajului, acest câmp de cercetare a fost denumit lingvistica internetului (engl. internet linguistics) şi nu e lipsit de importanţă să constatăm că, în concepţia unor lingvişti precum David Crystal, acest domeniu cuprinde atât practicile de comunicare mediate de computer, de la e-mail la diversele tipuri de interacţiune scrisă şi audiovizuală, cât şi profilurile semiotice ale unor reţele de comunicare în masă, precum forumurile sau platformele de interacţiune din jocurile online, fără a mai pune la socoteală spectrul de ipostaze electronice ale unor specii deja consacrate de texte: literare, jurnalistice, ştiinţifice, tehnice, juridice ş.a.

Pe scurt, comunicarea omenească asistată de o gamă foarte variată de programe şi maşinării le oferă informaticienilor şi inginerilor materia brută necesară pentru dezvoltarea unor instrumente şi resurse comunicative care trezesc mirarea oricărui om de rând convins că a vorbi şi, prin extensie, a comunica sunt activităţi specific umane, ştiut fiind că, de ani buni, roboţii vorbitori au păşit din domeniul ficţiunii pe terenul realităţii. Dar nu la procesarea automată a limbajului natural vrem să facem referire în cele ce urmează, ci la faptul că o mână de cercetători de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a lucrat cu succes la realizarea unui captivant Inventar de cuvinte şi sensuri noi atestate în mediul online (ICSO). Publicat în acest an la Editura Academiei Române, primul volum al lucrării este disponibil şi în format electronic (click aici).

Fără a intra acum în detaliile tehnice ale algoritmului de descriere lexicografică pe care autoarele lucrării – Ana-Maria Barbu, Blanca Croitor, Anabella-Gloria Niculescu-Gorpin, Carmen-Ioana Radu şi Monica Vasileanu – îl prezintă în studiul introductiv, merită apreciată iniţiativa de a evidenţia că vitalitatea românei electronice reflectă cât de intens este procesul de acomodare la cadrele comunicative furnizate de tehnologiile de comunicare online. Aşa cum arată David Crystal, uriaşul conglomerat de tehnologii pe care îl numim internet a remodelat organizarea stilistică a multor limbi naturale, completând străvechea distincţie retorică trasată între vorbire şi scriere cu încă o ipostază, ipostaza online, o ipostază de tip multimedia, ale cărei trăsături specifice încă nu sunt deosebite cu precizie.

Acest filon, pe care, în cele ce urmează, îl vom denumi româna online, constituie astăzi poarta de intrare a unui noian de elemente de împrumut, de la ororile pe care le hrăneşte calchierea rudimentară a englezei de larg consum până la importul de limbaj savant simandicos. În astfel de ape învolburate, pescuitul de trofee lexicale este imprevizibil, deci pasionant, iar meritul autoarelor care au conceput proiectul ICSO este cu atât mai notabil cu cât pune la dispoziţia publicului educat o realizare lexicografică gândită ca martor al vremurilor pe care le trăim.

Proiectată ca un repertoriu de „cuvinte care nu au fost inventariate până acum în dicţionarele generale ale românei actuale”, lucrarea cuprinde aproximativ 1.400 de mostre lexicale, alese astfel încât să oglindească, pe de o parte, racordurile cu forme şi sensuri anterioare ale unor elemente lingvistice stabile în limba română, precum sufixele -ist sau -ism, a căror productivitate actuală nu a scăpat atenţiei lingviştilor [amintesc, pentru exemplificare, cuvinte de tipul ageist şi ageism, referitoare la prejudecăţile faţă de oamenii în vârstă, şi baronialism, glosat ca ‚dominaţie a baronilor locali’]; pe de altă parte, au trezit interes intrările noi, precum termenii tehnici şi cuvintele la modă care se strecoară viral în vorbirea românului imparţial dornic să navigheze zilnic prin apele internetului, adunând cu hărnicie suveniruri lingvistice cu durată de uz relativ scurtă. În acest fascinant bazar online se găsesc de toate pentru toţi, de la jargon IT (credenţiale ‚date de acces la un cont creat în mediul digital’) la creaţii colocviale cu iz mahalagesc-argotic (feelingeală ‚simţire, sentiment, emoţie’, a pişcotări ‚a participa la un eveniment public de dragul mâncării şi al băuturilor gratuite servite sau pentru a socializa’, tefelist, etichetă peiorativă atribuită „tinerilor frumoşi şi liberi” care protestează împotriva corupţiei, ş.a.). Coloratura formelor şi sensurilor inventariată este, aşadar, cuprinzătoare şi surprinzătoare dacă e să luăm în considerare eşantioanele de satiră lexicală populară (hipsterel, pişcotăreală) prinse în aceeaşi ramă lexicografică ca şi ornamentele cosmopolite perfect inutile care ornează exprimarea preţioasă a vorbitorilor cu pretenţii (fellowship, internship, mentorship).

Fără a lungi vorba, vă invit să răsfoiţi lucrarea. Panorama surprinsă prin lentila acestui dicţionar experimental bine închegat e, deopotrivă, terifiantă şi nostimă, aidoma unei caricaturi fotoşopate.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi