Eşec al Federaţiei Paralele de Fotbal

Luna octombrie a anului 2020 a fost una dintre cele mai nefaste din istoria naţionalei române de fotbal: înfrângerea de la Reykjavik în cel mai important meci al toamnei, în urma căruia nu ne-am calificat la europeanul NOSTRU, chelfăneala zdravănă primită de la norvegieni, eşecul poate niţel nemeritat în faţa Austriei, toate pe fondul unui fotbal balcâz şi lălâu prestat de internaţionalii noştri conduşi de un antrenor fără licenţă şi proaspăt absolvent de bacalaureat. Printre picăţele, ai noştri tineri pierdeau un meci în Ucraina pe care toţi îl credeau câştigat şi elevii lui Adrian Mutu (da, „drogatul” , spuneau unii de parcă i-ar fi pus liniuţa sub nas celui care merită toate laudele pentru depăşirea unui moment penibil din viaţa sa!), trebuiau să tremure înaintea ultimului meci, cu Danemarca. Dincolo de Dinamo, FCSB, Craiova, CFR sau Poli Iaşi, fotbalul românesc înseamnă naţionala României şi naţionalele României arătau ca naiba…

Fără îndoială, adevăraţii patrioţi trebuiau să reacţioneze şi reacţia a fost exact aceea clasică în cultura fotbalistică a suporterului carpato-danubiano-pontic: afară Rădoi, afară Mutu, deee-miii-siii-aaaa! Şi pentru că un asemenea fierbinte deziderat nu se putea împlini doar prin răcnete frustate de peluză, a apărut maşina de zvonuri a Federaţiei Paralele de Fotbal: Rădoi va părăsi SIGUR naţionala de fotbal şi va prelua CSU Craiova. Din motive de orgoliu personal, Rădoi nu a negat, ci a PERSIFLAT acest zvon: „Cred că voi ştiţi mai bine decât mine!”, timp în care a mărturisit presei ceea ce ştia toată lumea: că un alt selecţioner tânăr, primit cu simpatie de public, Răzvan Lucescu, a fost împins la demisie de vechile structuri, după o victorie strălucită: 3-0 cu Bosnia. Şi pentru că săpăturile arheologice la viitorul mormânt fotbalistic al lui Rădoi trebuiau consolidate, hop şi altă boacănă: Mutu, solicitat de CFR Cluj în locul lui Dan Petrescu. Rămânea doar ca nordicii să creeze ambientul mult-aşteptat pentru ca dorinţa fierbinte să se înfăptuiască. Naţionala praf, tineretul out, să vină Hagi selecţioner, Burleanu să demisioneze obligat de rezultate (sau de Vasile Dâncu!), iar generaţia de aur (termen amorf, care înseamnă MULT MAI MULT decât orchestra Becali &Becali!) să treacă la butoane. Că doar n-om lăsa frumuseţea de naţională y compris federaţie pe mâna unei femei: Ana la cratiţă! (refren des intonat de către fanii impresariatului activ).

Şi a venit noiembrie-ultimul-bal pentru paralelii noştri, în care mare lucru nu s-a schimbat: naţionalele au jucat un pic mai bine (dar numai un pic!) decât luna precedentă. Însă o aleatorie divinitate a fotbalului i-a învăţat pe paralelii şi „echidistanţii” noştri că progresul nu se realizează în salturi, ci cu ţârâita. Cu tot blestemul COVID-19, echipa Norvegiei putea veni la Bucureşti să facă terci din tricolorii lui Rădoi &Burleanu. Oficialii nordici au suflat în iaurt. Tricolorii s-au dus la Belfast să câştige, dar au fost la un pas de o înfrângere meritată. Dar „zeul fotbalului” a pus har în gheata lui Bicfalvi şi plumb în picioarele ruşilor la Belgrad. Iar dacă arbitrul georgian de la Ploieşti a dat un penalty aiurea danezilor, a fost rândul Bosniei/Herţegovina să fie în sprijinul nostru. Şi Rădoi a spus ceea ce toţi care ştiu să citească printre rândurile ronde ale fotbalului românesc, cei care cunoşteau prea bine: că nici prin gând nu i-a trecut să demisioneze, în afară de cazul în care conducerea FRF i-ar fi cerut-o. Iar conducerea FRF tocmai şi-a reiterat încrederea în selecţionerul numit.

Lumea fotbalului, ca peste tot, n-are răbdare. Selecţionerul Mirel Rădoi spune că se văd progrese în jocul României. Şi are dreptate. Suporterii români, chiar şi aceia care fac abstracţie de orgoliile de târg, mahala sau uliţă şi pun mai presus echipa României, vor salturi vizibile, nu progrese homeopatice. Imediat după ruşinea de la Oslo, doresc să fie scoşi în stradă de evoluţii mirabolante ale tricolorilor, ceea ce este greu de întâmplat peste noapte. Deocamdată, cu puţin noroc, cu ajutorul ex-iugoslavilor şi al doamnei premier din Norvegia, naţionalele României au trecut hopul din noiembrie. CFR Cluj va trebui să-şi pună în cui pofta de Mutu şi să se consoleze cu Dan Petrescu, iar moara de antrenori din Bănie va mai avea multă marfă de măcinat până să ajungă la Mirel Rădoi sau chiar Daniel Pancu. Iar staff-ul celor care ne reprezintă ţara va avea un pic de linişte până la preliminariile Cupei Mondiale şi turneul olimpic de la Tokyo. Şi câteva teme de meditaţie la gura sobei, în fapt de seară.