Geniul românesc e mereu actual şi tot ce-i românesc nu piere!

 De-aia am căutat întâi de toate un băţ, o scândurică, o lopăţică de îngheţată, ceva, dar n-am găsit, aşadar am scos cheile din buzunar şi am apropiat de primul buton prima dintre ele. De-abia atunci am văzut bietele butoane, peste care parcă trecuseră turcii, ruşii şi tătarii, înarmaţi cu rotopercutoare şi role de şmirghel: erau toate zgâriate, apăsate, deformate de mii de alte chei, şi am avut un real sentiment de mândrie: "Iată, românii sunt descurcăreţi, s-au gândit din prima să se protejeze şi au folosit cheile. La urma urmei, ce-i un biet buton, acolo? Oricând se poate schimba?". Clientul următor, care aştepta la coadă, a apăsat cu degetele pe toate butoanele, că a avut de efectuat mai multe tranzacţii, apoi şi-a vârât trei degete în gură, să le umezească, să numere banii mai uşor; teancul era gros, după fiecare zece bancnote îşi umezea din nou degetele în gură, şi am avut un nou sentiment de mândrie: "Iată, compatrioţii sunt şi conştienţi că tot ce-i românesc nu piere!". Omul s-a şters de scuipatul de pe degete cu masca.