Cum nu se transmite Hepatita B

În mediul familial, Hepatita B nu se transmite prin atingerea mâinilor, prin atingerea aceloraşi obiecte sau prin utilizarea aceloraşi tacâmuri. Virusul se poate transmite prin utilizarea în comun a  obiectelor tăietoare sau înţepătoare cum ar fi unghiera, forfecuţa, aparatele de ras, aceste obiecte riscând să fie contaminate în urma contactului cu sângele persoanei infectate. Medicii subliniază însă faptul că un pacient diagnosticat cu Hepatită B, aflat sub tratament şi a cărui viremie este nedetectabilă sau foarte mică, nu e contagios.

„Pacienţii diagnosticaţi cu Hepatită B au două variante de tratament: terapia cu interferon care are succes la 30% dintre aceştia, sau un tratament care trebuie luat toată viaţa, zi de zi şi care ţine boala sub control. Practic, în urma acestui tratament care nu are efecte secundare, virusul nu se mai multiplică, iar viremia este de multe ori nedetectabilă. Ceea ce înseamnă că pacientul respectiv nu este contagios. Aceasta este şi motivul pentru care cazurile de transmitere intrafamilială a infecţiei sunt foarte rare”, arată dr. Mihnea Hurmuzache, director medical al Spitalului de Boli Infecţioase „Sf. Paraschiva” Iaşi.

Trebuie să mă vaccinez dacă cineva din familie are Hepatită B?

Aceasta este o altă întrebare frecventă a membrilor familiilor celor care tocmai au fost diagnosticaţi cu Hepatită B. Primul pas nu este vaccinarea, ci efectuarea unor analize care să determine dacă cineva din familie a contactat virusul, dacă a făcut boala sau a făcut doar anticorpi şi s-a vindecat. Există persoane care intră în contact cu virusurile hepatitice şi nu fac boala, organismul reuşind singur să neutralizeze infecţia. Persoana respectivă are însă anticorpi pentru Hepatita B şi aceştia vor fi prezenţi pe întreg parcursul vieţii.

„Prezenţa doar a anticorpilor pentru Hepatita B, nu înseamnă că ai făcut Hepatită B ci doar că ai intrat în contact cu virusul, organismul a făcut anticorpi şi a reuşit să neutralizeze boala. Anticorpii pot fi depistaţi şi dacă persoana respectivă a făcut vaccinul pentru Hepatită B. Vorbim de o persoană cu Hepatită B atunci când pe lângă anticorpi este depistat şi antigenul HBs. Mai există şi o a treia situaţie: să nu ai nici anticorpi, nici antigen HBs. Ceea ce înseamnă că nu ai infecţie cu virus B, dar nici nu eşti nici protejat pentru că nu ai anticorpi. În aceste situaţii se recomandă vaccinarea”, arată dr. Mihnea Hurmuzache.

Teama de vaccin

Există unele teorii vehiculate chiar de reprezentanţi ai lumii medicale care susţin că vaccinul pentru Hepatita B ar duce în unele cazuri la declanşarea Sclerozei multiple în plăci. Susţinătorii acestei ipoteze invocă o situaţie din Franţa unde angajaţi din sistemul medical ar fi făcut Scleroză multiplă în plăci după ce au fost vaccinaţi pentru Hepatită B.  Medicii spun însă că această teorie nu este susţinută de date.

„Cunosc acele discuţii dar  nu consider că au o bază reală. În primul rând  se invocă faptul că vaccinul respectiv include un metal greu şi acesta ar fi declanşat Scleroza multiplă în plăci. Dar cantitatea de metal greu conţinută de vaccin este atât de mică încât nu cred că ar putea declanşa astfel de afecţiuni grave. În plus, nu s-a dovedit statistic că există un număr semnificativ de persoane vaccinate pentru Hepatită B care ulterior vaccinării să fi dezvoltat Scleroză multiplă în plăci. Bineînţeles, cei care nu au anticorpi pentru Hepatita B şi nu doresc să se vaccineze, vor face această alegere, sper eu, în cunoştinţă de cauză după ce se vor consulta un medic specialist. Amintesc că deşi Hepatita B este în prezent o boală care poate fi ţinută sub control cu tratament, există şi cazuri în care persoana se infectează nu doar cu virus hepatitic B, ci şi cu virus hepatitic D. În astfel de situaţii, posibilităţile de vindecare sau de menţinere a bolii sub control sunt în prezent aproape inexistente, iar evoluţia este rapid spre ciroză sau cancer hepatic. Vaccinarea pentru Hepatită B ne protejează şi de virusul hepatitic D, deoarece infecţia cu virus hepatitic D apare doar dacă  există şi virus B”, încheie dr. Mihnea Hurmuzache.

Mai pot avea copii dacă am Hepatită B?

Atât femeile, cât şi bărbaţii diagnosticaţi cu Hepatită B, pot avea copii. În cazul bărbaţilor nu trebuie oprit tratamentul dacă aceştia îşi propun să devină taţi. Însă, în cazul femeilor se recomandă oprirea tratamentului pe perioada sarcinii.

„Sigur acest lucru va duce la creşterea viremiei dar tratamentul se poate relua după naştere. Sarcina decurge normal iar copilul poate fi protejat de transmiterea virusului prin administrarea imediat după naştere a imunoglobulinelor specifice şi apoi  prin administrarea de vaccin, la o perioadă stabilită de protocoale. De asemenea, se recomandă cezariana şi evitarea alăptării”, a mai adăugat dr. Hurmuzache.

Din lumea întreagă

Inovaţii în cercetare: biosenzor electric autonom, de unică folosinţă, pentru identificarea biomarkerilor tumorali

Descoperirea markerilor tumorali a reprezentat un progres important în înţelegerea cancerului. Prezenţa sau absenţa markerilor tumorali poate fi un indicator al riscului de cancer, precum şi o metodă de diagnosticare şi de stadializare a bolii neoplazice. Markerii tumorali sunt biomolecule produse de organism ca răspuns la prezenţa sau răspândirea celulelor canceroase şi detectabile în mostre biologice precum sânge, urină sau ţesut. Însă, pentru a identifica markerii tumorali în mostre biologice, este nevoie de o tehnologie specială. Zilele trecute, Comisia Europeană a prezentat proiectul Symbiotic, care are ca scop dezvoltarea unui biosenzor autonom pentru identificarea mai rapidă, mai ieftină şi mai eficientă a markerilor tumorali. Symbiotic foloseşte un bioelement integrat într-o celulă de alimentare pentru a identifica un marker tumoral specific. În prezenţa biomarkerului, celula generează energie, care se transferă către o celulă electrocromă care produce o schimbare de culoare. Energia generată de sursă este complet dependentă de prezenţa biomarkerului – cu cât acesta se regăseşte în concentraţie mai mare în mostra analizată, cu atât schimbarea de culoare a biosenzorului va fi mai intensă. Dacă biomarkerul este absent, nu se va produce o modificare de culoare. Până în prezent, biosenzorul Symbiotic a fost folosit cu succes pentru a identifica biomarkeri tumorali prezenţi în mostre de urină. Proiectul Symbiotic se desfăşoară sub egida EIC FET Open, o platformă de lansare pentru inovaţii în cercetare şi tehnologie. Acest proiect este finanţat de Comisia Europeană şi face parte din Programul Orizont 2020. Orizont 2020 este cel mai mare program de încurajare a cercetării şi inovării lansat de Uniunea Europeană. Acesta beneficiază de finanţări din partea Comisiei Europene de aproape 80 de miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani – între 2014 şi 2020 – şi promite să genereze un număr record de inovaţii tehnologice şi descoperiri care vor putea fi implementate direct în viaţa de zi cu zi.

Distrofia musculară Duchenne, posibil tratament inovator

Cercetătorii de la Spitalul Ottawa şi de la Universitatea din Ottawa au descoperit un nou mod de a trata pierderea funcţiei musculare cauzate de distrofia musculară Duchenne la modelele animale. Conform studiului publicat în jurnalul Cell Stem Cell, ei au restabilit funcţia de celule stem musculare afectată de distrofia musculară Duchenne, rezultând o regenerare eficientă a muşchiului şi prevenirea pierderii progresive a forţei musculare caracteristice bolii.

„Acesta este un pas imens în dezvoltarea unei noi abordări pentru tratarea distrofiei musculare Duchenne", a spus Dr. Michael Rudnicki, cercetător principal şi director al Programului de Medicină Regenerativă la Spitalul Ottawa şi profesor la Universitatea din Ottawa. „Am fost în măsură să păstrăm puterea musculară şi funcţia care sunt de obicei pierdute, în timp, în această boală”.

1 din 3.600 de băieţi au boala

Distrofia musculară Duchenne este o boală moştenită care slăbeşte muşchii şi provoacă moartea în a doua sau a treia decadă de viaţă. Aproape unul din 3.600 de băieţi trăiesc cu această afecţiune şi nu există niciun tratament în prezent. Echipa condusă de Dr. Rudnicki a descoperit anterior un punct de reper că distrofia musculară Duchenne, care afectează celulele musculare, nu doar fibrele musculare. Celulele stem musculare sunt responsabile pentru repararea fibrelor musculare după leziuni şi exerciţii fizice. La persoanele cu distrofie musculară Duchenne, celulele stem nu produc suficiente celule musculare. Acest lucru se datorează faptului că le lipseşte o proteină numită distrofină, care orientează corect diviziunea celulară necesară pentru a forma noi celule musculare. Cercetătorii au constatat că activarea unei proteine numită receptor pentru factor de creştere epidermică (epidermal growth factor receptor – EGFR) ar putea restabili această cale şi poate crea noi celule musculare, fără a fi nevoie de distrofină. Cercetatorii au inserat o genă care a produs o aprovizionare constantă de EGF în muşchiul unui şoarece cu distrofie musculară Duchenne înainte ca simptomele bolii să fi început. După o lună, şoarecii trataţi aveau cu 18% mai multă masă musculară şi cicatrizări musculare mai puţine decât specimenele netratate. Şoarecii trataţi au avut, de asemenea, cu 30% mai multe fibre musculare, iar muşchii au generat cu 32% mai multă forţă în comparaţie cu şoarecii netrataţi. Funcţia musculară a fost restabilită la niveluri aproape normale.

Trebuie găsită o modalitate de administrare

Acest studiu de dovadă-a-conceptului arată că, în fapt, calea de reparare a muşchilor în distrofia musculară Duchenne este corectabilă. Cu toate acestea, EGF nu ar fi un tratament practic, deoarece proteina nu poate călători din sânge în muşchi. Următorul pas al cercetătorilor este să găsească un medicament cu moleculă mică, care să fie capabil să declanşeze această cale şi să poată fi uşor administrat prin sânge. Ei vor analiza, de asemenea, efectele pe termen lung ale declanşării acestei căi, deoarece ar putea fi nevoie ca terapia să fie luată de-a lungul vieţii.

„Distrofia musculară Duchenne este complexă şi probabil că vom avea nevoie de o combinaţie de tratamente pentru a aborda toate aspectele bolii", a spus dr. Rudnicki, într-un material dat publicităţii de Spitalul Ottawa.