Iertaţi-l pe Hagi

Rezultatele de până acum ale echipelor româneşti în Cupele Europene, comentate în fel şi chip, au adus în prim-plan, înfrângerea categorică a Viitorului la Gent, la un scor de tenis. Tot ceea ce a realizat Hagi cu (nu "la") acest experiment unic în fotbalul românesc, poate şi european, este luat la refec, este tratat cu trimiteri nesărate la tenis, şi miştocăreli de peluză. Trebuie spus că rezultatul de la Gent nu este uşor de digerat. Degeaba spune Hagi, cu autoironii amare, că 3-6 e mai bun ca acel 0-5 de acum trei ani tot de la Gent, acest scor nu exprimă coordonatele reale ale eşecului din Flandra. Viitorul a fost condusă cu 1-5 la pauză, iar la 1-6, belgienii au pus frână maşinii de goluri, permiţându-le "futuriştilor" să mai dreagă busuiocul. Speranţele pentru meciul retur sunt, practic, nule. Sunt absolut sigur că Hagi va ataca furibund, inclusiv cu fundaşii, pentru a înscrie cât mai repede, iar la primele contraatacuri belgiene, socoteala se va încheia. Hagi nu poate concepe un meci decât astfel. Cu toate astea, susţinem cu încăpăţânare că rolul lui Gheorghe Hagi în peisajul fotbalstic autohton este altul. Există ideea că, dacă nu poate să îmbunătăţească cu nimic coeficientul UEFA al României, Hagi să lase baltă cursa pentru Europa, să lase locul altora mai "patrioţi", lui Niculaie de la Astra, de exemplu, că tot el a fost următorul în clasament. Niculaie i-ar fi ţinut strâns la piept, pe Hagi (Ianis), Băluţă, Vînă şi nu le-ar fi dat drumul, ar fi adus vreo trei portughezi expiraţi, vreo doi franţuji şi tot atâţia congolezi trecuţi de valurile primei tinereţi şi poate rezultatul ar fi fost un pic mai bun. De acord, dar…

Nu am fost un contribuabil la templul mediatic al lui Gică Hagi. După experienţa nefericită de la începutul mileniului, atunci când printr-o decizie sinucigaşă, i s-a acordat complet debutantului antrenor responsabilitatea naţionalei mari, am considerat că Hagi mai are enorm până a deveni un bun tehnician. Totodată, am criticat modul emfatic şi chiar uşor agramat în care se exprima antrenorul-ucenic şi am fost împotriva derapajelor comportamentale ale celui înălţat pe piscuri regale. Începând, dacă vreţi, cu "statuia" din 1998, continuând cu lălăiala păunesciană care l-a readus la naţională înaintea unui meci cu Ungaria şi încheind cu recentele atacuri şi contraatacuri, spre deliciile pseudotabloidelor care domină presa de astăzi. Sunt convins că nici acum Hagi nu este chiar superantrenorul pe care îl visează unii, dar nu mai e nici novicele din 2001… De acord, dar….

Aici e vorba de altceva. De contribuţia managerului-antrenor Hagi la dezvoltarea fotbalului românesc, la proiectul său unic, care a format trei sferturi din echipa care a explodat la Euro 2021 şi aproape jumătate din naţionala mare. Un proiect de creştere a talentelor, pe bani proprii, pe care statul (adică FRF) n-a reuşit să îl conceapă. Mircea Sandu avea alte preocupări, iar de la Răzvan Burleanu avem, deocamdată, doar promisiuni. Era mai bine ca, pe banii lui Hagi, să se construiască o nouă multinaţională care să vizeze grupele europene, decât starea de fapt de la naţionala României? Poate că Hagi nu ştie prea multă filosofie, dar ştie să investească, să crească, să vândă şi să reinvestească. Tocmai sublimul care lipseşte cu desăvârşire din fotbalul mioritic. Când suntem mai mult dinamovişti, fecesebişti, clujeni, craioveni etc. decât români, este uşor să ajungi la concluzia că viitorul fotbalului românesc nu stă în Drăguş sau Calcan, ci în Culio şi Omrani. Şi să mai spunem, oare, că Hagi a contribuit esenţial la resuscitarea unor fotbalişti trecuţi pe linie moartă, precum Dică, Alibec, Ţucudean şi poate Gabi Iancu? N-are importanţă, cum n-are nici echipa U21. Important este eşecul cu 3-6 de la Gent, care a făcut Rrrromânia de râs în Europa.

Încă ceva, din lanţul amintirilor. Pe vremea aceea de la începutul mileniului, pe când îl criticam pe antrenorul Hagi, multă lume mă admonesta ERONAT că am uitat ceea ce a făcut jucătorul Gică Hagi. După cum vedeţi, aici realizările marelui decar nici nu apar, semn că este vorba aproape exclusiv de ceea ce face managerul Gică Hagi la Viitorul şi ceea ce se reflectă în realitatea deloc roză a fotbalului românesc. Iar reflexia aceasta contează mult mai mult decât o victorie cu 1-0, obţinută la Gent în stil danpetrescian. Aceşti jucători, o parte dintre ei, aproape necunoscuţi, joacă în Liga Europa, şi capătă experienţă. Pentru România, nu pentru Insulele Capului Verde! Aşa că iertaţi-l pe Gică Hagi pentru "ruşinea de la Gent", mai are de livrat jucători naţionalei.