În mod concret, printr-un proiect de OUG (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale), se instituie regula că – modificându-se Art. 6 – „(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani nereţinerea sau neîncasarea, reţinerea şi neplata ori, după caz, încasarea şi neplata, în tot sau în parte, cu intenţie, în cel mult 30 zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi contribuţiilor prevăzute în anexa” (http://www.mfinante.ro/). Mai departe, la al. (2) se stabileşte că “Neplata cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi contribuţiilor prevăzute în anexă constituie infracţiune şi atunci când neplata este consecinţa utilizării acestor sume în alte scopuri.”

Totodată, “Tentativa faptelor prevăzute la alin. (1) se pedepseşte”. Aşadar, odată adoptat Proiectul de OUG amintit, se „împuşcă doi iepuri, dintr-un foc”. Unul – incriminarea ca faptă de evaziune fiscală a nevirării la bugetul de stat a sumelor de natura amintită, dezideratul fiind acela de creştere a conformării la plata obligaţiilor bugetare. Al doilea – tot pe această cale s-ar realiza şi punerea în concordanţă „a cadrului legal privind incriminarea ca fapte de evaziune fiscală a celor constând în încălcarea obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat a sumelor reţinute/încasate de persoanele obligate potrivit legii, cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015” (conform Notei de fundamentre a Proiectului de OUG amintit, http://www.mfinante.ro/).

Respectiva Decizie privea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Subliniem că iniţial, dispoziţiile art. 6 erau formulate astfel: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”. Or, în noul text normativ nu se mai foloseşte noţiunea de „reţinere la sursă”, ci se face trimitere la o anexă ce include obligaţiile fiscale care intră sub incidenţa art. 6 (modificat). Este vorba despre nu mai puţin de 32 impozite şi contribuţii, de la impozitul pe dividende până la cel datorat pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Evident, intră aici şi contribuţiile amintite la începutul materialului nostru: CAS şi CASS.