Prof. Univ. Emerit Dr. Cătălina Arsenescu Georgescu, medic primar Cardiologie și Medicină internă: ”Într-adevăr, tatăl dvs a fost norocos, pentru că a făcut infarctul în spital. Infarctul miocardic acut este o afecțiune extrem de periculoasă care rezultă în urma ocluziei (obstrucției) uneia dintre arterele coronare. Ocluzia arterei se face printr-un tromb (cheag de sânge). Urmarea firească este aceea că porțiunea de miocard care era alimentată cu sânge de către acea arteră nu mai primește sânge oxigenat, ceea ce duce la necroza miocardică.

Este bine de știut că necroza nu se produce imediat după ocluzie. În mod normal începe să se manifeste cam la 20 de minute după aceea și apare în centrul zonei care nu mai este alimentată cu sânge. Întreaga zonă ajunge să fie necrozată cam în 4-6 ore. Dacă trombul (cheagul de sânge) este înlăturat în primele ore după atacul de cord, atunci fluxul de sânge prin această arteră este reluat, adică miocardul este irigat din nou (se numește reperfuzie miocardică). În acest caz, se stopează evoluția necrozei, iar aria afectată de infarct este limitată.

Acesta este motivul pentru care este recomandat ca pacientul cu infarct miocardic acut să ajungă foarte repede la un spital care poate efectua reperfuzia miocardică. La fel de important este ca infarctul să poată fi recunoscut, astfel pacientul are mai multe șanse de recuperare.

Există o serie de factori care pot conduce la infarctul miocardic: lipoproteina de densitate mică (LDL) sau colesterolul rău și care este cauza principală a producerii unui infarct; grăsimile saturate care se găsesc cel mai mult în produsele lactate și în carnea de vită dar și grăsimile nesaturate, cele care apar pe etichetele produselor sub numele de ulei hidrogenat sau ulei parțial hidrogenat.

Riscul de a face atac de cord crește odată cu vârsta. Bărbații prezintă un risc mai mare după 45 de ani, iar femeile după 55 de ani. Este important și istoricul familial, dacă există antecedente în familie. La acestea se adaugă, fumatul, obezitatea, tensiunea arterială crescută, nivelul crescut de colesterol sau trigliceride, diabetul, stresul, lipsa de exerciții fizice, afecțiuni autoimune (artrita reumatoidă și lupusul) sau consumul de droguri. 

Simptomele infarctului miocardic acut sunt: senzație de presiune, apăsare pe piept; durere toracică recurentă; durere în brațe, gât, maxilar, spate; greață; indigestie; arsuri la stomac; dureri abdominale; dificultăți de respirație; transpirație rece; oboseală; amețeli; sincopă (pierderea conștienței); tahicardie; anxietate; tuse.

Este important de știut că simptomele pot diferi de la un pacient la altul. Unii pacienți au simptome ușoare, alții simptome severe. 
Pentru diagnosticarea unui atac de cord, poate fi nevoie de: electrocardiogramă (ECG), ecocardiografie, analize de sânge, radiografie cardiacă, coronarografie, test de stres, RMN cardiac.

Atacul de cord necesită tratament imediat, uneori fiind necesară o intervenție chirurgicală urgentă.

În cele mai urgente cazuri se poate apela la o intervenție minim invazivă (angioplastie). Această intervenție poate fi utilizată pentru a debloca arterele care alimentează cu sânge inima. În timpul unei angioplastii, chirurgul va insera un tub lung și subțire (cateter) prin artera cu probleme. Odată ajuns la blocaj, artera este redeschisă, ceea ce permite reluarea fluxului de sânge.

De asemenea, se poate plasa la locul blocajului un stent pentru a împiedica artera să se închidă.

În alte situații se recurge la grefă de bypass coronarian, o modalitate de reorganizare a venelor și arterelor, astfel încât sângele să poată curge în jurul blocajului.

Tratamentul medicamentos constă în aspirină și trombolitice pentru a dizolva cheagurile de sânge și a îmbunătăți fluxul sanguin prin arterele îngustate;  medicamentele antiplachetare, pentru a previni formarea de cheaguri sau creșterea celor care deja există; nitroglicerină, pentru a ajuta la lărgirea vaselor de sânge; beta-blocanți, pentru a micșora tensiunea arterială și a relaxa mușchiul cardiac; calmante, pentru a reduce disconfortul resimțit de pacient.

Trebuie menționat că infarctul miocardic poate duce și la complicații severe precum: aritmii (ritmuri cardiace anormale) care dezvoltă dereglări electrice, unele dintre acestea putând fi fatale; insuficiență cardiacă, care poate fi temporară sau poate deveni o afecțiune cronică (adică se poate transforma într-o deteriorare extensivă și permanentă a inimii); stop cardiac brusc, atunci când inima se poate opri brusc. 
În concluzie, infarctul miocardic acut este o afecțiune acută extrem de severă și poate pune în pericol viața persoanei afectate, dacă nu ajunge urgent la spital”.