Între progres şi progresism regresiv

În loc de motto: „Şi care-i adevărul, doamna Minciună?” (Auzită pe stradă într-o zi din decembrie din gura unui ieşean)

Unde dai şi unde crapă

(10.12.20)

Azi am mai învăţat un cuvânt nou: neodiversitate! Dacă bine am înţeles, există deja luptătoare pentru neodiversitatea asta, de care eu unul nici n-am auzit până acum, în România!

Într-o postare FB, dna Mihaela Miroiu l-a considerat pe auristul Sorin Lavric, printre altele, un „retardat cultural”. Altă doamnă,  Mihaela Olariu, s-a simţit ofensată: Am fost surprinsă că aţi folosit termenul „retardat” cu intenţia de a descalifica, dvs. asociaţi acest termen cu ceva degradant, respingător. Fiul meu are deficit de intelect şi nu este respingător, ci miraculos pt. că mi-a dat forţa să trec prin cancer şi putere de a merge mai departe. Dvs. discriminaţi şi stigmatizaţi persoanele cu disabilităţi în mod indirect. Aşa cum există diversitate de gen tot la fel există şi neurodiversitate. Dvs.promovaţi gender equity, iar eu neurodiversitatea.

Aha, deci asta înseamnă neurodiversitate: varii feluri de „deficit de intelect”.

Evident, au venit replici. Doamna Laura Popa, de pildă, şi-a exprimat înţelegerea pentru M.O.: Vă înţeleg, pentru că sunt un luptător pentru neurodiversitate. Însă Mihaela Miroiu a spus „retardat cultural”, adică „întârziat cultural” pt că acest stimabil Lavric e undeva în Evul mediu cu concepţiile sale despre femeie. E un întârziat cultural. Termenul care vă oripilează pe dvs pe drept cuvânt este cel de „retardat mintal”. Retardat pur şi simplu înseamnă doar întârziat. De aceea se vorbeşte de retard de limbaj, de retard de dezvoltare etc, în niciuna din aceste sintagme retard neavând conotaţii negative.

m/w/d

(12.12.20)

N-au trecut decât două zile şi am mai învăţat ceva, dând peste un anunţ de loc de muncă al IKGS (Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas) din München. Postul scos la concurs: unul de bibliotecar. Specificarea care m-a băgat iniţial în ceaţă: m/w/d. Okay, mi-am zis, m vine de la männlich (masculin), w de la weiblich (feminin), dar d? Doar nu…? Desigur că da! D de la divers. Al treilea sex, cum m-am lămurit pe pagina karrierebibel.de (ca să vedeţi ce chestii există…). Care divers devine, evident, tot mai divers. Nu mai intru în detalii, căci mi-ar lua mult spaţiu să enumăr cât de diverşi au început să se simte unii dpdv al identităţii de gen.ah, ce dor îmi este de-o pizdă clasică

de-un vagin vintage, cum ar veni

(mă rog, m-aş mulţumi oricând

şi c-o pizdă epilată, cîtă vreme nu-i destrăbălată…)

Bhutan

(16.12.20)

Dintr-un reportaj de pe TV5 (subtitrat, din fericire), am aflat că în Bhutan (mic regat asiatic, 800.000 de locuitori) fumatul e complet interzis, iar cine nu respectă interdicţia, riscă între 3-5 ani de închisoare. E limpede, n-o să merg niciodată în Bhutan! (Nu c-aş fi avut intenţia, dar…)

Internaţionala Progresivă

(17.12.20)

Ştiaţi că există, între timp, o nouă Internaţională (pe lângă cea socialistă)? Iaca, eu nu ştiam. Prin decembrie 2018 s-a lansat un apel întru înfiinţare, iar în 11 mai 2020 a fost înfiinţată Internaţionala Progresivă (printre cei care au pus umărul s-a aflat şi democrat-socialistul american Bernie Sanders), iar între 18 şi 20 septembrie 2020, Consiliul I.P. s-a întâlnit la un prim congres la Reykjavik, unde co-fondatorul Noam Chomsky a ţinut o cuvântare programatică intitulată „Internaţionalism sau pieire”. Pe Wikipedia în germană, I:P. Nu-i descrisă ca fiind de stânga, dar în prezentarea engleză se spune răspicat că doreşte să „unifice şi să mobilizeze activiştii şi organizaţiile progresiste de stânga”, ţelul fiind „o societate post-capitalistă”. Şi, aş adăuga, poate şi post-umană. Conceptul oricum există deja.

Deci, proletarii de ieri ni-s progresiştii de azi? Oricum, de acum putem lesne parfraza sloganul comunist: „Progresişti din toate ţările, uniţi-vă!”

Volt

Şi se unesc. Numaidecât ieri, într-un tur de zappaj, am dat peste un post tv din Cluj de care nici nu auzisem până acum: NCN. Unde o prezentatoare prezenta noul partid politic înregistrat de curând în România, a 15-a ţară în care există, de acum, Volt România. „O mişcare. Progresistă. Paneuropeană.”, cum se autoprezintă pe pagina de web. Decât, vorba aia, dar orişicât: de-acum vom vedea progresism pe faţă, nu?

Rămâne o singură întrebare: dar progresul? Ce se-ntâmplă cu progresul? E un concept caduc? Om trăi şi om vedea. Sper.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist