La referendum: false contradicţii, ipocrizii şi paradoxuri

Întrebare: În 2012 cereai eliminarea pragului de validare a referendumului. Acum te foloseşti de prag pentru a boicota referendumul Coaliţiei pentru Familie (CpF). Nu ţi se pare că te contrazici?

Răspuns: Nu. Cred în continuare că pragul de participare la referendum trebuie eliminat, aşa cum cere de altfel şi Comisia de la Veneţia.

Cred, în plus, că dacă pragul de validare trebuie eliminat, cel de valabilitate trebuie păstrat (X% din voturile exprimate să nu fie nule, X% din voturile exprimate să nu fie „NU” etc., fiecare stat dă soluţii diferite la problema valabilităţii), pentru că altfel însăşi ideea de referendum îşi pierde sensul.

Mai cred, iarăşi, că, tot în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia, organizatorul referendumului (de regulă, guvernul) trebuie să fie absolut neutru şi să informeze cetăţenii cu privire la argumentele pro şi contra, astfel încât fiecare alegător să poată decide în cunoştinţă de cauză.

Deci nu mi-am schimbat credinţele despre cum ar trebui să arate un referendum propriu-zis democratic.

Întrebare: Bine, reformulez. În 2012, militai pentru participarea la referendum. Acum, militezi pentru boicotarea referendumului CpF. Nu ţi se pare că te contrazici?

Răspuns: Deloc. Referendumul din 2012 era despre demiterea sau nu a Preşedintelui României, deci pe o temă care nu viza limitarea sau încălcarea exercitării unor drepturi. Ca atare, nu aveam niciun motiv democratic să cer bocotarea lui.

Referendunul din 2018 vizează, în schimb, restrângerea unor drepturi – şi, prin urmare, din perspectivă democratică nu pot să cer decât boicotarea lui.

A participa la un referendum nedemocratic, care are drept temă restrângerea unor drepturi, e exact opusul democraţiei – e expresia autoritarismului majoritarist.

Întrebare: Dar dacă referendumul din 2018 ar fi organizat aşa cum vrei tu, după toate standardele recomandate de Comisia de la Veneţia (vezi mai sus), ai mai milita pentru boicotarea lui?

Răspuns: Da. Repet, un referendum prin care se cere limitarea exercitării unor drepturi este un referendum nedemocratic, indiferent ce alte standarde democratice ar respecta.

Întrebare: Dar nu s-a murit la Revoluţie pentru dreptul de vot? Dacă ai participat la Revoluţie şi acum militezi pentru boicotarea unui referendum, nu e ca şi cum ţi-ai bate joc de cei care-au murit atunci şi de idealurile lor?

Răspuns: Idealurile celor care au murit atunci sunt şi ale mele – şi vor rămâne şi ale mele atâta vreme cât voi trăi.

La Revoluţie oamenii nu au murit pentru dreptul de vot, ci pentru alegeri libere şi pentru integrarea României în comunitatea statelor care respectă drepturile omului (vezi declaraţia Frontului Democratic Român de la Timişoara din 20 decembrie 1989).

Pentru a-mi onora morţii, am susţinut şi voi susţine toată viaţa dreptul la alegeri libere şi corecte (adesea nerespectat încă în România) şi integrarea României în rândul ţărilor care respectă drepturile omului.

Cred aşadar că tocmai participarea la referendumul CpF e o întinare a memoriei şi a idealurilor celor care au murit la Revoluţie. Fiindcă un referendum prin care se cere limitarea unor drepturi e un scuipat pe mormântul celor care au visat la o Românie democratică.

II. Ipocrizii

„Noi nu vă urâm. Noi vă iubim, vă compătimim şi suntem gata să facem tot ce depinde de noi ca să vă ajutăm să scăpaţi de această boală”. Aşa li se adresează creştinii „moderaţi” persoanelor LGBT.

Bun, haideţi acum să presupunem că un ateu „moderat” li s-ar adresa creştinilor în felul următor: „Credinţa în fiinţe imaginare şi, mai ales, ascultarea unor presupuse porunci venite din partea unor fiinţe imaginare sunt, evident, simptome ale unei boli psihice. Noi nu vă urâm. Dimpotrivă, vă iubim, vă compătimim şi suntem gata să facem tot ce depinde de noi pentru a vă ajuta să vă vindecaţi de boala asta”.

Cum credeţi că ar percepe un creştin o astfel de declaraţie? Ca pe o dovadă de iubire, sau ca pe o dovadă de ură care l-ar băga în toţi sperieţii?

Ei bine, de-asta sunt solidar cu persoanele LGBT, la fel cum solidar aş fi şi cu creştinii dacă ar trebui să treacă prin ceva asemănător cu situaţia imaginată în exemplul de mai sus.

Fiindcă nimeni, niciodată, în nicio circumstanţă, nu trebuie să trăiască în frică atâta vreme cât nu încalcă drepturile nimănui. Drepturile, repet, nu sensibilităţile.

III. Paradoxuri

Cel mai mare succes al CpF de până acum, indiferent de rezultatul referendumului, e că din ce în ce mai mulţi oameni au început să privească cu ochi buni căsătoriile între persoane de acelaşi sex, sau cel puţin parteneriatele civile.

Pur şi simplu campania CpF a fost şi este atât de agresivă şi de evident absurdă încât mulţi oameni s-au speriat şi au dezvoltat o toleranţă faţă de drepturile persoanelor LGBT pe care înainte de campanie nici măcar nu ştiau c-o au.

Evident, trendul era oricum către legalizare, chiar şi într-o ţară ca România. Dar campania CpF a grăbit lucrurile în direcţia legalizării cu cel puţin 5 ani. Şi asta, repet, indiferent de rezultatul referendumului.

 Sorin Cucerai este traducător şi publicist