Locul unde învaţă cei mai mulţi elevi ucraineni în Iaşi. La o şcoală privată sunt mai mulţi decât în tot sistemul public din judeţ

Un alt segment al elevilor ucraineni stabiliţi la Iaşi este format din familii care au făcut tot posibilul ca micuţii să nu piardă legătura cu şcoala ucraineană. Au apelat la tutori de la distanţă, au înscris copiii la ore online ţinute de şcolile pe care le-au abandonat sub tirul de rachete ruseşti. O altă parte au apelat la organizaţii din Iaşi precum Caritas sau Salvaţi Copiii, care au organizat grupe de lucru cu profesori refugiaţi ucraineni, totul pentru elevii care au dorit să ţină pasul cu învăţământul din Ucraina şi să promoveze anii ca şi cum ar fi învăţat într-o şcoală din ţara vecină.

Dar în căutarea înţelegerii felului în care tinerii ucraineni se pregătesc pentru viitor, „Ziarul de Iaşi” a mai descoperit o categorie de elevi: cei care nu vor să rămână nici în România, nu vor să se întoarcă nici în Ucraina şi nu şi-au croit încă un drum spre Occident, deşi acolo vor să se îndrepte. Am descoperit însă că aceşti „expaţi” ai învăţământului sunt majoritari în sistemul de învăţământ din Iaşi.

Conform datelor obţinute de la Inspectoratul Şcolar Judeţean, sunt peste 200 de elevi ucraineni audienţi la şcolile publice din judeţ şi circa 10 înscrişi ca elevi, care învaţă în acelaşi regim cu elevii români. Dar la o şcoală privată din Iaşi – Seven Hills – sunt mai mulţi tineri ucraineni înscrişi ca elevi decât în tot sistemul de stat din judeţ: 11. Sunt familii care au avut anumite posibilităţi financiare, şi au vrut ca elevii lor să înveţe în engleză, pe curricula Cambridge, dar nu toate cazurile ajunse acolo sunt la fel. Multe familii şi-au adus copiii să înveţe o limbă nouă, engleza, într-o ţară străină, România, fără a vrea să se mai întoarcă la ei acasă, în Ucraina, dar şi fără a şti unde în Europa îi va duce viitorul.

„Domnule director, eu nu mai pot să mă întorc în Ucraina”

„Au povestea oricărui ucrainean care a trebuit să plece din ţară de urgenţă”, povesteşte Liviu Ursache, directorul şcolii. Acesta crede că majoritatea părinţilor au ales să îşi aducă copiii la ei la şcoală pentru că pot studia după programa aprobată de Cambridge, că pot să înveţe să stăpânească engleza foarte bine şi că îşi pot deschide alte porţi spre viitor decât dacă ar fi învăţat româna, pentru a urma o şcoală de stat.

„Mai ales că sunt oameni care nu ştiu dacă vor mai vrea să se întoarcă acasă. Am avut câteva familii care au mers în Ucraina şi cred, de principiu, că dintre cei care s-au stabilit la Iaşi, cine a vrut să plece acasă a făcut-o deja. Avem o familie ce era stabilită chiar în zona în care a început prima dată conflictul, în 2013, care a rezistat acolo, şi-a deschis o afacere, a pornit de la zero, iar apoi a venit iar momentul conflictului şi totul a fost distrus. Mi-au spus părinţii: «Domnule director, eu nu mai pot să mă întorc în Ucraina». E dureros, dar oamenii strâng din dinţi, au înţeles că asta e situaţia şi mergem mai departe”, a spus Liviu Ursache.

Acesta spune că şi lui i se pare logic ca elevii să vină mai degrabă spre şcoli particulare, cum este Seven Hills, decât spre cele de stat. Chiar dacă cei mai mulţi dintre elevi nu ştiau nicio boabă de engleză în momentul în care s-au înscris. Dar directorul povesteşte că micuţii au o rezilienţă fantastică: nu doar că s-au adaptat, dar acum, primii veniţi, la o lună de la începerea conflictului, vorbesc fluent şi coerent în engleză după un pic mai mult de 12 luni de pregătire.

„Au o determinare extraordinară şi au recuperat foarte mult, dar a fost nevoie şi de o implicare suplimentară a cadrelor didactice. Avem un mozaic de cazuri: nu toţi sunt cei care au o situaţie bună şi îşi permit toate taxele, sunt şi familii pentru care oferim burse, în funcţie şi de posibilităţile lor. Este o plajă atât de diversă că niciun copil nu seamănă unul cu celălalt şi fiecare are un istoric diferit. A fost întâi o familie care «a spart gheaţa» cu un băiat şi o fată înscrişi la noi, fiind ajutaţi extrem de mult de comunităţile evanghelice. Iar de acolo s-a dus vorba şi tot au continuat să vină”, a explicat directorul.

Cum arată acasă pentru copiii ucraineni, între „elevii internaţionali”

Au fost situaţii grele, spune Liviu Ursache, în care erau familii în care nici părinţii şi nici copiii nu vorbeau o limbă în care să se poată înţelege cu ei: română sau engleză. Şi atunci, din comunitatea deja formată, apelau la ajutorul unui copil să vină şi să le traducă, cu engleza pe care o învăţase până atunci. „Se luminau la faţă când auzeau şi că le vorbeşte cineva în limba lor, dar şi că respectivul copil ne vorbea nouă apoi în engleză, cu ce a învăţat aici.”

La Seven Hills sunt acum 110 copii înscrişi, o treime dintre ei fiind ceea ce directorul numeşte „copii internaţionali”, din cam 30 de ţări, majoritatea ai părinţilor care au un job temporar la Iaşi, dar sunt din altă ţară, şi au nevoie de o şcoală cu studii care să fie ulterior recunoscute. De altfel, spune directorul, ei pot înscrie şi copii care nu au drept de şedere în România sau rezidenţă în ţară, doar pe baza unui act de identitate şi a evaluării situaţiei profesionale, iar ulterior studiile le pot fi recunoscute în ţările din care provin în funcţie de cum funcţionează sistemele de învăţământ.

Liviu Ursache crede că şi în Ucraina ar putea fi recunoscute studiile făcute la ei, dar nu crede că dintre cei rămaşi mai vrea cineva să se întoarcă.

„I-am înscris după o evaluare şi după vârstă, marea lor majoritate vin cu o clasă sau două mai jos pentru că nivelul de engleză în care se predă este foarte înalt şi am încercat să nu îi blocăm, să ţinem la ei astfel încât să reuşească să facă un progres. Depinde de părinţi cum vor trece copiii peste această perioadă, ei sunt ok, se bucură, se joacă, dar tot rămâne în spatele minţii lor ceva. Aici mi se pare că eroi sunt părinţii, în sensul că reuşesc, dincolo de experienţele prin care au trecut, să le asigure copiilor un context normal”, a concluzionat directorul.

*Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educaţia media – instrument pentru creşterea abilităţilor de participare civică a adolescenţilor (faza 2) – Sprijinirea comunităţilor pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia CJI şi UNICEF.