Mare inaugurare mare la Iaşi, stimaţi telespectatori! Panică prin universităţile de top de pe tot mapamondul

„Iaca, românii ne-au luat-o înainte”, se şopteşte de câteva zile pe holurile marilor instituţii de pe mapamond, probabil din invidie.

Acuma, între noi fie vorba, sunt multe alte lucruri de la care se aşteaptă performanţa anunţată cu tam-tam în domeniu, dacă ar fi să ne gândim doar la faptul că studenţii încă mai învaţă de pe cursuri litografiate acum 50 de ani, sau că la stomatologie trebuie să vină cu frezele de acasă, sau că nu se mai înscrie nimeni la farmacologie şi alte celea. Dar, deh, toate la rândul lor…

Consultat pe chestiune, marele strateg american Henry Kissinger, care numai ce a împlinit suta de ani deunăzi – iar în ultima vreme a scos două cărţi chiar bune – ar fi spus că performanţa de la Iaşi este în ton cu istoria contemporană a României.

El a amintit că în perioada comunistă Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi, ce furniza marfă în tot spaţiul comunist, avea cei mai buni poeţi din ţară, conduşi de însuşi Adi Cristi, actualul director al Casei de Cultură a Municipiului. Şi asta chiar dacă fabrica nu era cine ştie ce lider în domeniul ingineriei şi a tehnologiei în general, ba chiar dimpotrivă. Aşa că, deh, vine şi domn rector acuma tot pe acelaşi val…

Avem oare de-a face cu vreun soi de mister Jo Biden de Iaşi?

Şi dacă tot am ajuns aici, putem detalia un pic, să introducem olecuţă de context electoral ideilor de bază, şi să spunem că se apropie alegerile în universităţi şi că rectorii au intrat într-o frenezie teribilă, mai ceva ca politicienii în perioada alcătuirii listelor.

Noua lege a învăţământului, care-i face şefi pe actualii rectori pentru patru mandate, le-a dat aripi multora dintre ei şi, ca efect colateral, se observă o sprinteneală teribilă şi la cei trecuţi de vârsta pensionării, care altfel nu ar fi avut loc la masă. Tot cam la fel cum îl vedeţi pe Biden alergând, ca să arate că-i plin de energie.

Sigur că o asemenea critică nu se aplică tuturor, doar că viteza îi ameţeşte bine de tot pe unii, iar obişnuinţa cu scaunul de şef îi turmentează pe alţii, chiar mai tineri. Îşi schimbă look-ul, mersul li-i mai săltăreţ, ridică nasul mai în vânt, bombează pieptul, şi toate celelalte din arsenalul electoral secret. În aceste condiţii, ce să mai spui de Adi Cristi? Ei, ce să spui, la vârsta, foncţia şi pensia lui, el e mic copil…

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.