Oleacă de răceală şi trece

Atunci când Republica Moldova s-a trezit cu Igor Dodon ales în funcţia de Preşedinte al ţării (bine, el a fost mai degrabă numit în funcţia asta de către oligarhul fugar Plahotniuc, care şi-a folosit toată influenţa pentru a-i anula şansele de câştig Maiei Sandu, candidata pro-europeană), nimeni nu bănuia că preşedintele Federaţiei Moldoveneşti de Şah – ajuns peste noapte Preşedinte de Republică – se va transforma repejor într-un fel de Lucian Mândruţă, expert şi influencer în tot ceea ce înseamnă sfaturi şi oferirea de pilde.

Dacă politica externă – pe care a încercat să o păstorească drept „echilibrată” imediat după ce i-a fugărit pe pro-europeni de la guvernare şi s-a văzut stăpân pe propriul său executiv – nu prea i-a dat motive de satisfacţie (Republica Moldova devenind la fel de izolată ca în perioada comuniştilor lui Voronin), criza provocată de COVID-19 a venit ca o ploaie de vară pentru echipa de comunicatori ai Preşedintelui Republicii Moldova, acesta nescăpând nicio ocazie să apară la televiziuni sau „pe internet” oferind sfaturi cetăţenilor pentru o viaţă mai sănătoasă.

„Cum vă protejaţi dumneavoastră de acest virus?” îl întrebă ca din întâmplare o ziaristă pe Igor Dodon la începutul lunii martie, atunci când în zona noastră deja se întrezărea pericolul pandemiei. „Hmm, fac sport… şi nu doar!” răspunse glacial – dar şi cu o privire jucăuşă – Preşedintele, spre deliciul asistenţei formată preponderent din jurnalişti de la televiziunile sale de casă. După câteva zile, ca un făcut, Preşedintele s-a „lăsat” filmat pe You Tube cum îşi scoate geaca de fâş şi se apucă să împingă planeta cu palmele într-un exerciţiu gâfâit de flotări pe o şosea pustie. Ce-i drept, nici până astăzi încă nu a arătat publicului în ce constă şi partea de „… şi nu doar”, dar timpul nu este încă pierdut, creşterea audienţei şi a procentor electorale justificând aproape orice.

În goana după like & share, Igor Dodon pare să nu mai ţină seama de absolut nimeni şi nimic, nici măcar de propriul său guvern pentru a cărui investire a riscat până şi îngheţarea relaţiilor Chişinăului cu Uniunea Europeană, principalul partener extern care ajuta la dezvoltarea Republicii Moldova. Apare premierul Ion Chicu avertizând populaţia că nu este de glumă cu COVID-19 şi că „dacă vom continua să fim iresponsabili, vom muri”? Nicio problemă: Preşedintele atoateştiutor se filmează la birou, perorând întru relaxarea populaţiei temătoare şi neştiutoare: „Colegii de la Guvern o să se supere pe mine. Acest coronavirus poate trece prin noi şi noi nici să nu observăm. Sunt studii deja făcute. E aşa cum trece o gripă. Ai avut oleacă de probleme cu nasul, cu capul şi ţi-o trecut răceala prin tine şi tu ai trecut coronavirus.” Pare simplu, nu? Sau poate „gripa” trece numai cu „… şi nu doar!”, cine mai ştie? Apare Ministra Sănătăţii făcând un apel către populaţie să stea acasă, în izolare, pentru a evita orice risc de contaminare? Pac!, apare şi Preşedintele într-o poză artistică pe contul său de Facebook, într-un parc cu copăcei înfloriţi, alături de soţie şi de către unul dintre copiii săi: „Un pic de respiro şi o scurtă plimbare în această perioadă strictă de izolare şi carantină. Azi am ajuns mai devreme acasă şi i-am scos pe ai mei puţin la aer.” Cum să nu ai încredere într-un preşedinte care, cu modestia liderului priceput la toate, declară la o televiziune că „de când cu virusul ăsta, COVID, vă spun, eu sunt deja şi medic, aproape”. Cine şi ce să mai înţeleagă, cine şi de cine să mai asculte?

Partea proastă – sau ghinionul – pentru Republica Moldova este că toată această cacofonie comunicaţională se regăseşte în acest moment şi în atitudinea faţă de Uniunea Europeană. Fiind invitat la o televiziune pentru a discuta despre cum se descurcă Republica Moldova în contextul dramatic al pandemiei, premierul Ion Chicu a fost întrebat dacă a reacţionat deja la apelul europarlamentarului român Siegfried Mureşan, Preşedinte al delegaţiei Parlamentului European pentru relaţia cu Republica Moldova, care îndemnase Chişinăul să facă de urgenţă o analiză a lucrurilor cu care Uniunea Europeană să poată ajuta concret Republica Moldova. Exact subiectul ajutorului european, după care Igor Dodon suferă cel mai mult din momentul în care a decis să dea jos guvernul pro-european condus de către Maia Sandu. După o pauză de – aparent – gândire, domnul Chicu a ţinut morţiş să dovedească faptul că bunul simţ este în continuare un mister pentru mulţi: „Domnul Mureşan? Nu ştiu cine este domnul Mureşan. Şi, sincer, noi purtăm discuţii pentru Republica Moldova la nivel de specialişti, nu cu domnul Mureşan.”

Dar să nu credeţi că Preşedintele Dodon şi guvernul Premierului Chicu, prin tot ceea ce declară şi fac zi de zi, se lovesc mereu doar cap în cap pe puntea strâmtă a bâlbelor de comunicare. În tot acest context al crizei COVID care ameninţă teribil Republica Moldova, în condiţiile în care România – şi aşa slăbită – face o excepţie şi oferă posibilitatea de import pentru medicamente şi aparatură medicală, FMI oferă un credit de 100 milioane USD pentru atenuarea efectelor crizei economice post-pandemie, SUA oferă 1,2 milioane USD ajutor direct pentru lupta cu COVID-19, iar UE aprobă alocarea a 140 milioane euro pentru statele din Parteneriatul Estic, după care va urma o suplimentare de până la 700 de milioane euro (de Moscova să nu întrebaţi pentru că ei, tradiţional, nu dau credite sau ajutoare, expertiza lor fiind mai mult în a lua, nu în a da), aşadar în tot acest context de efort internaţional comun pentru ajutarea cetăţenilor Republicii Moldova, Preşedintele Dodon şi Premierul Chicu au găsit şi două subiecte pe care să le îmbrăţişeze în deplină armonie şi cu toată puterea lor de bărbaţi politici: alocarea a aproape 160.000 de lei moldoveneşti pentru confecţionarea medaliilor comemorative „75 de ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial”, care să fie oferite la (ipotetica în acest moment) paradă de 9 Mai, moment al ridicării în slăvi a armatei marelui „frate şi prieten” Uniunea Sovietică, cei care „ne-au eliberat de faşîştii români”, dar şi alocarea de la bugetul (şi aşa şubred) al Statului a sumei de 2,33 milioane (!) de lei moldoveneşti pentru repararea Complexului Memorial „Eternitate” ridicat în memoria eroilor sovietici „care au murit în luptele împotriva trupelor germano-române din Al Doilea Război Mondial”. O fi bugetul ţării pe butuci, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne şi bucurăm, atât timp cât dau alţii bani pentru rezolvarea problemelor generate de pandemie: Ura! Ura! Ura!

Zilele trecute, Primăria Municipiului Iaşi a anunţat că donează Chişinăului 200.000 de lei (peste 800.000 de lei moldoveneşti) în contextul pandemiei de COVID. Un gest foarte frumos, fără îndoială, doar că poate nu ar fi stricat o minimă documentare în prealabil pentru a şti mai bine ce făină se mai macină la moara socialistă de peste Prut. Nu de alta, dar ar fi tare trist să ne trezim că banii ieşenilor ajung să fie folosiţi prin cine ştie ce subterfigiu, fără ca cineva să îşi dea seama, nu pentru lupta cu efectele virusului, ci pentru cutiile brodate cu catifea în care vor sclipi noile medalii care îi slăvesc pe cei care au furat ceasurile şi paltoanele bunicilor noştri.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova