Olimpice şi mai puţin olimpice

Săptămâna aceasta se anunţă interesantă, din foarte multe motive. Pe plan intern, se vor accentua controversele generate de aşa-numita „revoluţie fiscală” izbucnită prin politicile guvernamentale. În planul politicii externe, va trebui să explorăm datele aparentei noi deschideri în raporturile Bucureşti – Budapesta, cu obişnuita trimitere către UE şi grupul de la Vişegrad. La nivel internaţional, aproape totul pare să treacă în plan secund în raport cu scăderile semnificative de pe bursele din SUA şi din alte centre financiare ale lumii.

Înainte de toate, însă, e săptămâna deschiderii Jocurilor Olimpice de iarnă de la PyeongChang. Marile evenimente sportive au aproape întotdeauna şi unghiuri de abordare politice, dar această competiţie este marcată de tensiunea între Coreea de Sud (ţara gazdă) şi Coreea de Nord comunistă, dominată de regimul lui Kim Jong-un. Acordul de ultimă oră vizând participarea sportivilor din Nord trebuie salutat, fiind în consonanţă cu spiritul olimpic. La fel şi anunţul potrivit căruia reprezentanţii celor două ţări vor participa la deschiderea din 9 februarie împreună, sub steagul unificării coreene. Dar problemele de fond, inclusiv teama generată de programul nuclear al Phenianului şi riscul unui conflict armat devastator.

Cu siguranţă că multă lume va trebui să renunţe la urmărirea transmisiunilor sportive, dacă atmosfera financiară globală nu se va îmbunătăţi, în următoarele zile. Teama este evidentă, după experienţele din 2007-2008 şi anii grei de vindecare. Chiar dacă scăderea bruscă de pe bursele americane reprezintă doar o corecţie apărută pe fondul unei performanţe economice relativ bune, propagarea semnalului pe pieţele globalizate poate lovi în alte puncte vulnerabile, inclusiv din regiunea noastră.

Ratând ocazia de a discuta cu calm despre slăbiciunile de acum zece ani, societatea românească are o nouă ocazie de acest gen. În sectorul bugetar, diminuările salariale sau creşterile mult sub aşteptări vor pune la încercare susţinerea politică de care beneficiază  alianţa aflate la putere. Guvernul trebuie să-şi reasigure electoratul că promisiunile din 2016 vor fi îndeplinite, indiferent de costuri, iar pentru aceasta trebuie să reacţioneze prompt şi convingător la dezamăgirile din aceste zile. Exceptând situaţia în care din mediul internaţional se va propaga o undă de şoc sau cuplarea explozivă a temelor economice cu cele ţinând de statul de drept, puterea de la Bucureşti pare (deocamdată) capabilă să amâne şi de această dată dezbaterea despre echilibrul bugetar şi riscurile unei creşteri bazate preponderent pe stimularea consumului.    

Dialogul interguvernamental cu Polonia şi Ungaria, ultimul concretizat chiar în această săptămână, anunţă o relaţie mai strânsă cu aceste state problematice din punct de vedere al normelor UE. Guvernul român transmite semnale de apropiere faţă de grupul de la Vişegrad, dar probabil că aderarea nu este încă pe agendă – ea presupune şi costuri electorale într-o ţară al cărei electorat este pro-integrare, şi în condiţiile în care anul viitor vom exercita preşedinţia semestrială a UE. Ideea unei întâlniri la nivel de şefi de partide între domnii Dragnea şi Orbán, vehiculată în aceste zile, ar reprezenta un pas important în armonizarea într-o direcţie eurosceptică a poziţiilor celor două părţi, pe arenele bruxelleze.

O astfel de atitudine pare atractivă pentru liderii de la Bucureşti, în condiţiile în care discursul împotriva instituţiilor comunitare nu a fost testat în mod serios de vreun partid important, după 2007. Enunţurile domnului Dragnea şi ale altor lideri social-democraţi – ultimul vizând-o pe şefa Reprezentanţei UE în România, doamna Angela Cristea – se vor succeda într-un ritm tot mai intens şi, în mod normal, vor face parte din arsenalul candidatului puterii la prezidenţialele din 2019. Pentru formaţiunile aflate la guvernare, tema suveranităţii ar fi importantă, mai ales în condiţiile în care preşedintele Klaus Iohannis va încerca, la rândul său, să profite de vizibilitatea suplimentară pe care i-o va asigura semestrul românesc în fruntea Uniunii Europene.