Pandemia pe la ţară

Cucul cel sturz

Era încă prin octombrie, pe când culegeam strugurii din vişini (araci de ocazie). Într-o dimineaţă, pregătindu-mă să mut scara înaltă de aproape 5 m, văd o pasăre măricică aterizând taman în vişinul în care era proptită scara. Având mobilul la mine (îndeobşte nu-l am, când muncesc), am fotografiat nemaivăzuta pasăre (a doua nemaivăzută pe anul ăsta, după scorţarul din vară). Culmea e că pasărea ce parcă semăna cu un cuc (dar ce să caute un cuc la ora asta pe aici??) nu s-a lăsat defel deranjată de persoana mea. Mi-am explicat asta prin faptul că probabil era o pasăre tânără. Am postat poza pe FB şi am primit numaidecât identitatea ei: un sturz! În viaţa mea n-am văzut vreun sturz, nici la Amnaş, nici aiurea! Ce-o fi căutat el în vişin? Şi, apoi, parcă şi sturzul e pasăre călătoare?! Cel puţin aşa ştiu dintr-un cântec de primăvară învăţat în copilărie, Alle Vögel sind schon da (Toate păsările au sosit deja), din versurile Amsel, Drossel, Fink und Star und die ganze Vogelschar (mierla, sturzul, cinteza şi graurul şi tot stolul de păsări)…

Cruciuliţă, cruciuliţă

Aşteptând să dau citirea (anuală) a contorului la Electrica Sălişte (şi să prelungesc convenţia uzuală pentru case în care nu locuieşte cineva tot timpul ca să-mi vină factura pe zero timp de un an) şi cum nu intra în clădire decât câte un client, chiar dacă n-aveam decât două persoane în faţă, am cam avut de aşteptat. Aşa că m-am mai plimbat de colo-colo, când mi-a căzut privirea pe parbrizul unei maşini parcate în faţa sediului: una, două, trei, patru, cinci! Cinci cruciuliţe avea posesorul automobilului prinse de parbriz, în zona retrovizorului! Cinci cruciuliţe kitsch, din plastic parcă toate. Of, of of, şoferul ăsta nu-i credincios, ci superstiţios la puterea a cincea, m-am gândit în sinea mea, amintindu-mi că una din primele tablete scrise hăt departe în trecut, prin 1991 (în Monitorul proaspăt înfiinţat) s-a numit… „Crucea de plastic”.

Pandemia la Amnaş

Duminica trecută am aflat că au apărut chiar şi la Amnaş două cazuri de Covid-19: 2 persoane, soţ şi soţie, au fost testaţi pozitiv! Asta după ce, în săptămâna premergătoare, îmi veniseră pe mobil trei Ro-alerturi: se depăşiseră 3 infectări la mia de locuitori la Sălişte, la Săcel şi la Tilişca (sate ce ţin de oraşul Sălişte). Hm, m-am gândit eu atunci, ce naiba, de unde ştiu ăştia că eu-s la Amnaş? Apoi, desigur, m-am liniştit: la primăria Sălişte precis au şi numărul meu de telefon, aşa că…

– Frate, am exclamat eu, dar asta înseamnă foarte mult! Păi, câţi locuitori are Amnaşul? 300?

– Nu ştiu exact, dar pe acolo.

– Deci peste 6 la mia de locuitori!

Altfel, la ţară, viaţa decurge în ritmul treburilor gospodăreşti. Pandemia e o chestie de la televizor (radio etc.), şi chiar dacă apar cazuri de infectaţi prin preajmă, parcă n-are nimeni accese de panică. Iar la ţară treburile nu se termină decât pentru acela care-şi bagă picioarele, ca să zic aşa.

Am încercat apoi să lămuresc, totuşi, numărul de locuitori din sat. Cea mai recentă cifră e din 2016: 398. Hm, având în vedere că în ultimii ani şi-au cumpărat case şi s-au stabilit aici inclusiv câteva familii de „sambetisti” (cum li se zice în sat), numărul locuitorilor precis a ajuns binişor peste 400, deci scade rata de incidenţă sub 5, nu? Mda.

4 noiembrie, ziua trecerii gâştelor sălbatice peste Amnaş

Pare-se că miercuri a fost ziua gâştelor sălbatice: am văzut sau auzit vreo duzină de stoluri zburând spre un loc de iernat. Straniu e însă faptul că toate au zburat dinspre Sud-Est spre Nord-Vest!? Hm, te pomeneşti că îs ocupate locurile bune în Deltă etc., iar auzind ele de vremea faină de la Polul Nord…

Aşa ceva n-am mai văzut – şi, în principiu n-aveam cum (de s-a întâmplat şi-n anii din urmă), de vreme ce e prima dată din 1993 încoace când m-a „prins” luna noiembrie la Amnaş… Altfel, încercând eu să fac şi ceva poze, m-au mirat două din cele trei cât de cât reuşite: una în care zburau ele, gâştele, în V, dar cu vârful în coadă!? Apoi, un stol părea supradimensionat, parcă se uniseră două, iar formația nu era definitivată…

A, cu o zi înainte şi joi, a doua zi, nici picior de gâscă sălbatică pe cer. Doar miercuri, în 4 noiembrie. 

Michael Astner este poet, traducător şi publicist