Pandemia sfertului de adevăr (inclusiv în ZDI)

Profesorul care a câştigat premiul Nobel în 2008 după ce a descoperit virusul HIV în 1982 susţine că SARS-CoV-2 este un produs sintetic care a fost eliberat accidental dintr-un laborator din Wuhan, în toamna lui 2019. Ştirea, publicată pe ediţia online a ZDI, a bătut toate recordurile recente de trafic şi a avut un „impact” pe Facebook de aproape 2,2 milioane de persoane, peste 8 mii de distribuiri şi, cel mai trist, peste 9300 de like-uri. Textul a fost preluat de pe epochtimes-romania.com, un site cu o echipă decentă de jurnalişti pe local, dar cu preluări discutabile din presa internaţională. Ce lipseşte în ambele materiale, altfel identice, e aşezarea declaraţiei în context. În primul rând, faptul că teoria profesorului a fost contestată puternic de comunitatea ştiinţifică, în al doilea rând, că laureatul Nobel, acum în vârstă de 87 de ani, a avut în ultimii ani tot felul de poziţii controversate, la limita a ceea ce numim ştiinţă (anti-vaccinist notoriu, beneficiile papaya, unde electromagnetice emise de ADN). Cu aceste paranteze puse, opinia profesorului a apărut în toată presa mainstream din lume. Dar cu aceste paranteze, ştirea nu prea mai atrage like-uri şi distribuiri. Cine ar da click pe „Profesorul Papaya: Coronavirusul a scăpat dintr-un laborator chinez”?

O altă ştire care a „rupt” pe site-ul ZDI a fost „Opinia controversată a unui virosolog german: Protejaţi doar bătrânii, tinerii trebuie lăsaţi să se infecteze unii pe alţii”. De această dată, materialul a fost preluat de pe un site quality pentru presa românească: stirileprotv.ro. Dar care site a „comis-o”, după cum arată o analiză pressone.ro. Pe scurt, stirileprotv.ro a preluat ştirea dintr-un site anti-sistem din Germania, care la rândul lui a luat informaţiile din ediţia în limba germană a Sputnik. Şi uite aşa, pe la a cincea tastatură, ZDI a făcut zeci de mii de citiri şi a primit peste 5300 de like-uri promovând poziţia organului oficial de propagandă a Rusiei.

În mod paradoxal, pe măsură ce veniturile redacţiilor s-au prăbuşit din cauza epidemiei, presa – mai cu seamă online – a devenit tot mai citită şi influentă. Peste tot în lume, nu numai la noi. Oamenii au mult timp liber în izolare, caută răspunsuri şi „butonează”. Vă aşteptaţi probabil să dau vina pentru „fake-news-urile” de mai sus pe editori şi jurnalişti. Dar sunt articolele cu pricina fake-news? Bagă cineva mâna în foc că virusul n-a fost creat în laborator sau că tinerii n-ar trebui să se infecteze între ei? Sunt mai degrabă informaţii alternative, de multe ori manipulatorii şi foarte greu de verificat. Sigur că cei care lucrează în presă trebuie să fie mai responsabili cu sursele din care preiau informaţia, să folosească mai des semnul de întrebare, dar orice filtru dă rateuri, mai ales sub o presiune enormă a cititorilor care caută informaţie „altfel” şi „opinie controversată”. Iar acest apetit este întreţinut chiar de o parte a comunităţii ştiinţifice. De tot felul de „prof. dr.”, de oameni cu prestanţă în sistem, care s-au hrănit şi au promovat toată viaţa adevăruri anti-sistem. În vremuri normale, vocile lor s-ar fi auzit difuz, n-ar fi produs ecou dincolo de propriile „bule”. În lumea distanţării sociale, cu sprijinul, de obicei, bine intenţionat al presei, teoriile lor zguduie internetul.

Nu ştiu dacă lumea va trăi diferit după sfârşitul pandemiei, dar în mod cert Adevărul Alternativ îşi trăieşte în aceste zile clipele de glorie. Va continua el să infecteze la fel de multe minţi şi după ce coronavirusul îşi va pierde din contagiune? Sau vor urma împreună aceeaşi curbă descendentă de propagare, pe măsură ce oamenii vor reveni la muncă şi îşi vor reîndrepta atenţia spre telenovele/fotbal în detrimentul „opiniilor controversate” ale oamenilor de ştiinţă? Cu alte cuvinte, este victoria informaţiei alternative reversibilă sau pandemia sfertului de adevăr se află abia la început?