O echipă de la Cambridge a descoperit că hipotalamusul – o regiune cheie a creierului implicată în controlul foamei – este mai substanțial la persoanele supraponderale și obeze decât la cele cu o greutate normală.

Potrivit echipei de cercetători, această descoperire oferă noi dovezi care leagă structura creierului de greutate și de consumul de alimente.

La nivel mondial, peste 1,9 miliarde de persoane sunt clasificate ca fiind supraponderale sau obeze.

În Statele Unite, mai mult de 4 din 10 adulți sunt obezi, potrivit Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), iar în Marea Britanie, aproape două treimi dintre adulți sunt supraponderali sau trăiesc cu obezitate, potrivit Office for Health Improvement & Disparities.

Excesul de greutate crește riscul de a dezvolta probleme grave de sănătate, cum ar fi diabetul, bolile de inimă și cancerul.
Mai mulți factori influențează obiceiurile și alegerile noastre alimentare, inclusiv genetica, reglarea hormonilor și mediul în care trăim.
Echipa de la Cambridge recunoaște că mecanismele creierului de semnalizare a foamei sau a sațietății rămân neclare. Totuși, studiile au indicat că hipotalamusul, o regiune a creierului de mărimea unei migdale, joacă un rol cheie.

„Deși știm că hipotalamusul este important pentru a determina cât de mult mâncăm, avem de fapt foarte puține informații directe despre această regiune a creierului la oamenii vii. Acest lucru se datorează faptului că este foarte mică și greu de distins pe scanările cerebrale RMN tradiționale”, spune dr. Stephanie Brown de la Departamentul de Psihiatrie al Universității Cambridge, într-un comunicat.

Dr. Brown a declarat că majoritatea dovezilor privind rolul hipotalamusului în reglarea apetitului provin din studii pe animale. Aceste studii au demonstrat căile complexe, care interacționează în cadrul hipotalamusului, cu diverse celule care acționează împreună pentru a semnala foamea sau sațietatea.

Cercetătorii au folosit un algoritm de învățare automată pentru a analiza scanările cerebrale RMN ale 1.351 de adulți tineri cu scoruri diferite ale indicelui de masă corporală (IMC).

Aceștia au căutat diferențe în hipotalamus în rândul persoanelor cu greutate subponderală, greutate normală, supraponderală sau care trăiesc cu obezitate.

Publicate în revista Neuroimage Clinical, concluziile arată că volumul general al hipotalamusului era „semnificativ mai mare” la adulții tineri supraponderali și obezi.

A existat, de asemenea, o corelație „semnificativă” între volumul hipotalamusului și IMC.

Dr. Brown a remarcat că cele mai pronunțate diferențe de volum au fost găsite în subregiunile hipotalamice care controlează apetitul prin eliberarea de hormoni pentru a regla foamea și sațietatea.

Deși semnificația exactă a acestei constatări rămâne neclară, dr. Brown a emis ipoteza că schimbarea ar putea fi legată de inflamație.
Studii anterioare pe animale au arătat că o dietă bogată în grăsimi ar putea provoca inflamații în hipotalamus, ceea ce duce la rezistență la insulină și obezitate.

La șoareci, inflamația poate apărea în doar trei zile de la consumul unei diete bogate în grăsimi.

Alte cercetări au demonstrat că această inflamație poate crește cantitatea de alimente necesară pentru a se simți sătul.

„Dacă ceea ce observăm la șoareci este valabil și la oameni, atunci consumul unei diete bogate în grăsimi ar putea declanșa o inflamație a centrului de control uman al apetitului. În timp, acest lucru ar putea schimba capacitatea noastră de a ști când am mâncat suficient și modul în care organismul procesează zahărul din sânge, ceea ce ar duce la îngrășare”, spune dr. Brown. 

„Speranța noastră este că, prin adoptarea acestei noi abordări pentru analiza scanărilor cerebrale în seturi mari de date, putem extinde în continuare această cercetare la oameni, și în cele din urmă să corelăm aceste constatări structurale subtile ale creierului cu modificările apetitului și ale alimentației și să generăm o înțelegere mai cuprinzătoare a obezității”, adaugă profesorul Paul Fletcher, autorul principal al studiului, de la Departamentul de Psihiatrie Cambridge.

Echipa de la Cambridge concluzionează că sunt încă necesare studii suplimentare pentru a determina în primul rând dacă un volum crescut al hipotalamusului rezultă din excesul de greutate sau dacă indivizii cu hipotalamus mai mare sunt predispuși să mănânce mai mult.