Plasturele este alimentat exclusiv de mișcările mușchilor, potrivit cercetătorilor americani care au publicat săptămâna trecută un articol în revista Nature Communications, în care descriu prototipul dispozitivului pentru reabilitare vocală.

Fixat pe piele, plasturele convertește mișcările mușchilor laringelui în semnale electrice, care sunt la rândul lor traduse în vorbire de un algoritm de învățare automată, o formă de inteligență artificială.

Apoi, un difuzor redă propozițiile pe care persoana respectivă intenționează să le rostească. În prezent, prototipul poate transmite doar anumite fraze preînregistrate.

În mod esențial, plasturele funcționează fără a fi nevoie să capteze vibrațiile corzilor vocale ale unei persoane, ceea ce înseamnă că ar putea ajuta la restabilirea vorbirii persoanelor cu afecțiuni ale corzilor vocale, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Ziyuan Che, de la Universitatea din California, Los Angeles.

Potrivit studiului, aproape o treime dintre oameni suferă de cel puțin o tulburare a vocii în timpul vieții.

Tratamentele existente pentru problemele grave ale vocii, cum ar fi dispozitivele portabile de tip  electrolaringe, pot fi „incomode, inconfortabile sau invazive”, au spus cercetătorii.

Plasturele rezistent la apă are aproximativ mărimea unei monede mari și cântărește doar șapte grame. Textura sa poate fi comparată cu cea a unei mănuși de cauciuc.

Pentru a testa dispozitivul, opt voluntari fără tulburări de voce au fost rugați să vorbească sau să șoptească cinci propoziții, printre care „Crăciun fericit”, „Te iubesc” sau „Nu am încredere în tine”.

Ei au citit frazele în timp ce stăteau în picioare, mergeau și alergau, pentru a arăta că plasturele funcționează și în mișcare.

Potrivit studiului, dispozitivul a indicat cu exactitate ceea ce spuneau voluntarii în aproximativ 95% din timp.

Unele cuvinte care acționează mișcarea mușchilor gâtului într-un mod similar – cum ar fi verbul „a face” („to make”, în engleză) și numele propriu „Mark” ar putea face dificil pentru plasture să distingă între ele, spun cercetătorii.

Dar aceste două cuvinte apar de obicei într-o propoziție lungă, cum ar fi „Mă duc să pregătesc cina (to make)” sau „Ce mai faci Mark?”, explică ei.

Acest lucru permite dispozitivului – care traduce și propoziții, nu doar cuvinte – să sesizeze contextul.

Echipa a avertizat că prototipul se află încă la ani distanță până va fi disponibil pentru pacienți.

Și toate propozițiile care pot fi redate în prezent de dispozitiv trebuie să fie preînregistrate, ceea ce „ar limita aplicarea dispozitivului”, au menționat ei.

Totuși, cercetătorii sunt convinși că, în viitor, algoritmi mai avansați vor permite plasturelui să traducă mișcările mușchilor laringelui „fără a fi nevoie de preînregistrarea semnalelor vocale”.