„Respectabilitate” PSD

E întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună, drept filtru, cum să-i spun, profilactic (menit să apere de senina impostură a mediocrului actoraş de pe scena politichianistă dâmboviţeană), până şi ultimii naivi care încă îşi mai pierd timpul ascultându-i gogoşile şi braşoavele bune doar de împănat, steril, emisiunile televiziunilor mincinoase congenital (moştenirea Ghiţă, "Felix"-Voiculescu). Dar lui Liviu nu-i pasă nici de împuţinarea urechilor dispuse să-l mai asculte, că de a-i da şi crezare nu prea mai poate fi vorba nici măcar în rândul camarilei sale de aplaudaci mereu în "stand-by" al aministiei şi graţierii, unic motiv pentru care totuşi se mai mimează încrederea, acordul, admiraţia, o mască sub care toxinele şi rivalităţile îşi aşteaptă conjunctura favorabilă, ceasul eliberatoarei distanţări tactice de parvenitul satrap de până mai ieri.

În mod normal – dar ce mai este normal în România din ghearele alianţei PSD-Alde? -, gura lui Dragnea, mânjită profund cu atâtea minciuni, neobrăzări şi mişmaşuri, ar avea nevoie de o interdicţie a pronunţării unor cuvinte cu o anumită valoare semantică, de ordin moral, cum e mai cu seamă cea în discuţie aici. Huiduitul de la Madrid, de către socialiştii europeni (PES), trimisul acolo al PSD, căruia i-au bătut obrazul, fără "mănuşi", Timmermans, Ana Gomes, şi alţii încă, iată că încearcă, aşa, pe tăcute , să tragă cu buretele peste faptul că numai "exigenţe" (faţă de alţii) pe tema respectabilităţii nu era de aşteptat să auzim de la păţitul de el, dar se vede că atât protagonistul, cât şi susţinătorii săi mediatici preferă să-şi imagineze că memoria publică a celor întâmplate e nu scurtă, ci ultrascurtă. Oricum, chiar crede cineva că PSD va avea candidaţi (apoi, dintre ei, şi pe unii deveniţi europaralamentari, aşa cum sună "indicaţia preţioasă!" a şefului,… respectabili? Dar cum să merite ei, cei de pe listele PSD, o asemenea evaluare, onest făcută, de competenţă şi moralitate, când singurul criteriu de promovare, indiferent pe ce direcţie, de susţinere oficială din partea partidului, a tot fost, este şi rămâne, nu e nicio noutate, acelaşi: vasalitatea docilă, nevertebrată şi plină de zel faţă de marele mahăr, "reales" preşedinte al PSD prin entuziast acord vocal unanim primit ca răspuns la prea democrata întrebare "Mă mai vreţi preşedintele vostru?", moment cu adevărat demn de a fi socotit "istoric", dacă nu pentru alte motive, cel puţin ca monumentalitate de un devotament grotesc al răsfăţului aprobator.

"Exigenţele" lui au, desigur, aceeaşi "valoare" ca şi declaraţiile privind neobosita bătălie  a PSD, sub înţeleapta-i păstorire, dusă pentru a-i asigura Justiţiei, chipurile, "independenţă" faţă de Puterea politică. Păi, nu s-a văzut destul cum se zbat şi el, şi interpuşii săi să asigure separarea puterilor în stat, de pildă, asmuţind organismul creat anume pentru astfel de "misiuni" împotriva lui Kovesi, ajunsă prea aproape de funcţia de procuror-şef al UE? Şi nu e cam tot aşa de "respectabilă", ca şi atâtea alte poveşti ale aceluiaşi notoriu mincinos "de vocaţie", ampla şi încâlcita sforărie a strofocării şi ameninţărilor, mai dosnice, menite a-l face pe ministrul de la ALDE să "ouă" odată şi providenţiala OUG a amnistiei şi graţierii, aşteptată cu sufletul la gură de înnădita la tot felul de avantaje, privilegii şi câştiguri "cremă" a PSD-ALDE? Mult doritul miracol cu care şeful Dragnea încă îşi ţine în şah inamicii şi rivalii? Iar, la nevoie, e gata oricând să-şi mai plângă, cu un neascuns eroism de sacrificat, soarta de ipotetică ţintă a vreunui nou val de "asasini" fantasmatici… Asta, fără a mai socoti şi eternele bombăneli având ca obiect "statul paralel", că şi acela îi doreşte, ahtiat, sfârşitul. În rest, megafoanele sale mediatice gen Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, Liviu Pop, şi alţii de acelaşi calibru sunt dispersate "în teren", pe la televiziunile "respectabile", şi ele, desigur, indelebil marcate de spiritul stăpânilor lor din culise, turnători ceauşişti sau răsfăţaţi ai serviciilor şi ai guvernelor, din cuvântul cărora nu ies niciodată Ciutacii, Ciuvicii, Gâdea sau Badea… Ce viaţă politică dinamică şi "spectaculoasă", nu?

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar