Caută 
1 MIN
Nu ştiu ce avură grecii în cap de-au inventat, acum vreo două milenii, democraţia. Poate că la început a fost un joc, aidoma celor din grădiniţele de azi, umflat însă de urmaşi până a devenit un fel de grădină a raiului, prin care te poţi plimba fără a fi legitimat sau ciocănit de vreo dereticătoare barem, dacă nu de însuşi şeful ospiciului. Ca în lumea şoferilor, de pildă, unde înmânarea carnetului e precedată şi de un examen medical, absolut obligatoriu.
Egalitatea de şanse, din care se înfruptă azi puzderie de mâncăi trecuţi în scripte ca oengişti, a pus în balanţa celor care încă n-au renunţat la obiceiul de a-şi folosi creierul din dotare cârduri de şmecheri şi săraci cu duhul. Pentru ăştia, democraţia e o nesfârşită vacă de muls în pauza dintre două scrutine, când o duci la iarmaroc şi o lauzi proştilor pentru formele ei aerodinamice şi rectitudinea coarnelor.
Aşa am ajuns să avem pepiniere de alienaţi sau carnasieri, cu numele de cod legislativ sau guvern, afacere jinduită, of course, şi de opoziţia ultra-pro-europeană.
Ce era azi vrăjmaşul de moarte al oligarhului (şi, prin cumul, salvator de naţie, alături de Maia d’Arc ot Risipeni), căruia tubul fonator nu-i permite să rostească, de exemplu, ca tot românul, sunt excedat, ci m-am zaibit, cum a apucat în târla natală, dacă la intrarea în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în prima zi când se pregătea să meargă la proteste, făcea de gardă dubiţa psihiatriei, plină ochi cu seringi şi teste de conformitate?
Nu insinuez că azi invalidatul ar fi conferenţiat în cămaşă de forţă, cu transmisiune live prin gaura cheii către medicul de gardă. Dar e cert că Centrul de Jurnalism Himeric, pardon, Independent, nu s-ar mai fi simţit periclitat în aspiraţia sa secretă de a deveni satrapul deontologic al ţării; şi poate că acum practica însuşi, cu mai multă pricepere – mulţumită, desigur, experienţei dobândite în procesul de monitorizare a manipulării în presa autohtonă – sunatul pe la casele oamenilor hăt după miez de noapte, cu poruncă să-i vină în zori la picioare. Cum l-a ajuns nu demult mintea pe Andrei Năstase proeuropeanul şi deci manieratul.
Într-un fel sau altul, ar trebui să-i mulţumim cu temenele Serviciului de livestreaming PRIVESC.EU că, fără să fi vrut, ne-a revelat deunăzi pe buricul pământului în persoană, al doilea după Iosif cel sub care, precum ştim, presa făcea aport mai dihai ca Juju, perfect conştientă că prin ţeava lipită de ceafă o priveşte înfometat Gulagul.
Dacă sămânţa futurologilor încă n-a fost stârpită de grindinile promisiunilor deşarte, care au bântuit plaiul în ultimele trei decenii, poate ne descrie vreun supravieţuitor idilicul viitor cu actuala căpetenie a opoziţiei pe post de samodur tronând la microfon în bătătura de la Condriţa, unde îşi face acum siesta Dodon, cu print-ul de-a dreapta şi online-ul pe stânga, ca în tablourile de epocă, ambele mâncându-l din ochi şi dând frenetic din cozi sub privirile uşor jenate ale intelectualităţii de creaţie, distribuită pâlcuri în fundal.
Ghenadie Nicu este corespondentul „Ziarului de Iaşi“ în Republica Moldova
