Simona Halep, în 2016 şi acum

Cu patru ani în urmă, sportul românesc a avut parte de o decepţie neaşteptată: Simona Halep, jucătoarea noastră de mare clasă, a anunţat că nu va mai participa la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, de frica virusului ZIKA, virus despre care se zicea că face ravagii prin uterele sportivelor tinere, periclitându-le fertilitatea. Ştim cât contează acest lucru pentru cei din comunitatea aromână din Dobrogea, pentru Simona în special. Am lansat pe atunci o ipoteză pe post de explicaţie, ipoteză care a ţinut multă vreme de cald, dar care ipoteză s-a dovedit taman acum falsă, după prestaţia de acum, cu bune şi rele, a Simonei Halep, la Roland Garros 2020. Ce are manufactura cu prefectura, voi încerca mai jos să explic.

ATUNCI: În primul rând, episodul Rio 2016, la fel ca episodul cu Canada din Fed Cup, nu a ştirbit patriotismul Simonei, atât de contestat de hateri. Pentru a juca în Canada pentru România, Simona trebuia să schimbe, tur-retur, continente şi suprafeţe, lucru mai greu de explicat specialiştiilor din fotoliu, cu tastatura în faţă, berica în stânga şi ţigăruşa în dreapta. De altfel, contribuţia esenţială a jucătoarei din Constanţa la calificarea în semifinalele competiţiei feminine pe echipe a fost o palmă răsunătoare pe anumite obrazuri. La Rio, Simona se arătase pe cai mari: voia titluri la simplu, la dublu, cu prietena ei Irina, sau cu prietenul ei Horia. Şi de-odată, hodoronc-tronc, „nu mai merg la Jocuri că mă mănâncă ZIKA”. Ipoteza pe care o lansasem se baza pe prezumptiva reacţie a părinţilor, membri marcanţi ai armânimii din Constanţa şi principalii furnizori ai ascensiunii Simonei Halep în tenis, un sport despre ale cărui costuri nu are sens să reamintim. Şi biata Simona a trebuit să se încline în faţa binefăcătoarei autorităţi părinteşti, pe altarul perenităţii neamului machidonesc pe cale de sugrumare. După cum am spus, mai sus, ipoteza s-a dovedit falsă. A trebuit să vină un inamic mărunţel mai periculos ca ZIKA, dezonorabilul domn SARSCOV-2 ca să dovedească: nu Stere şi Tatiana Halep au fost înspăimântaţi, ci Simona însăşi.

ACUM: Simona Halep a ieşit din pauza impusă de pandemie mai tare ca oricând. A renunţat la US Open, ceea ce nu e ieşit din comun. Multe sportive au fost constrânse să aleagă, iar Simona a fluierat la Praga, a cântat la Roma şi a venit la Paris ca principală favorită. Părea să nu-i mai stea nimic în cale după ce a zdrobit-o pe Amanda Anisimova, coşmarul de anul trecut. Chiar dacă obişnuiţii cârcotaşi ridicau sprâncenele: ce turneu mai e şi ăsta fără Ashleigh, fără Naomi, fără Bianca… Şi taman atunci a venit duşul rece numit Iga Swiatek, care – vorbă să fie – nu se prea arată a fi fumigena Ostapenko de altădată. Înainte de acest meci, Simona Halep a fost întrebată de reporterii WTA, cu ce se ocupă în timpul liber, pe vreme de pandemie: „Stau acasă, nu ies nicăieri decât la meciuri”. „Nici la antrenamente?” „Nici!”. Cu alte cuvinte, frica de noul coronavirus a indus în mentalul Simonei teoria „dacă iese, e bine, nu risc nimic”. A ieşit cu Sorribes, a ieşit cu Begu, s-a rupt filmul cu Swiatek. De ce? Pentru că Iga ştia că şansa ei este să se pregătească intens pentru revanşa în faţa Simonei şi mai mult de atât. Şi iat-o, pe merit, în finală. Date fiind condiţiile speciale, turneul de la Roland Garros 2020 nu a părut unul de Grand Slam, ci unul premergător de Grand Slam, în care jucătoarele joacă pentru a-şi face mâna şi abandonează sau pierd în momentul când şansele de a continua sunt periclitate. Cea mai constantă jucătoare (specialişii au spus-o!) din cel mai inconstant domeniu sportiv (tenisul feminin) s-a temut de coronavirus, la fel cum s-a temus cu patru ani în urmă de ZIKA. Două-trei şedinţe de pregătire, cu Darren Cahill alături, ar fi pus în balanţă rezultatul meciului cu Swiatek. Dar Simona a stat în hotel.

Partea plină a paharului este aceea că, într-adevăr, Roland Garros 2020 nu era o miză enormă. În orice caz, nu una pentru care să-ţi pui sănătatea în joc. Cine a riscat, a câştigat. Vezi Swiatek, Podoroska, Collins. Jucătoare în anticamera consacrării, avide de victorii. Cine nu (Halep, Svitolina, Muguruza, Serena), mai vine şi „doamna Data Viitoare”! Chiar dacă pentru unele, brazda anilor începe să-şi facă apariţia.

Pentru Simona Halep, bizarul sezon 2020 s-a încheiat. Este vreme de relaxare, de distracţie, de uitare a pandemiei. Nu este de condamnat atitudinea aceasta, jucătoarea numărul 2 în lume a arătat că n-a făcut degeaba umbre pe terenul de tenis până acum. Şi după câte o ştim noi pe Simona, pelerinajul ei pe arenele lumii e departe de a se termina.

Notă: Decepţia cea mai proaspătă, eşecul naţionalei de fotbal de la Reykjavik, nu merită o abordare la fierbinţeală, mai trebuie să se sedimenteze. Mai ales că mai sunt de jucat nişte meciuri care au şi ele importanţa lor.