În interiorul fiecărei celule se află uzinele producătoare de energie, mitocondriile, care alimentează celulele, refac creierul și mențin mușchii în mișcare.
Acum, un nou studiu realizat de o echipă de cercetători din Statele Unite adaugă dovezi la o teorie tot mai răspândită conform căreia funcționarea defectuoasă a mitocondriilor ar putea fi o cauză potențială pentru bolile care afectează energia organismului, cum ar fi EM/SOC și Covid prelungit.

Persoanele care trăiesc cu EM/SOC spun adesea că se simt complet epuizate sau lipsite de energie, ca o baterie descărcată. Spre deosebire de oboseala de zi cu zi, oboseala cronică nu se ameliorează cu somnul și, adesea, nu se ameliorează ci se înrăutățește cu exercițiile fizice.
Investigând un caz de oboseală cronică, Paul Hwang, medic-cercetător la Institutul Național pentru Inimă, Plămâni și Sânge din Statele Unite, și colegii săi au dat peste o proteină uitată, găsită la niveluri ciudat de ridicate în celulele unei femei.

Femeia în vârstă de 38 de ani avea un istoric de înrăutățire a oboselii (dar nu și un diagnostic oficial), care a început în adolescență, după un episod de mononucleoză, o infecție cauzată de virusul Epstein-Barr.

Virusurile și inflamațiile pot afecta mitocondriile, două modalități posibile de a crea probleme în producția de energie care epuizează celulele de combustibil. Dar mecanismele exacte ale modului în care mitocondriile se epuizează au rămas neclare.

Proteina suspectă în acest caz, numită WASF3, fusese legată de sindromul oboselii cronice înainte, într-o meta-analiză din 2011, care avea alt obiectiv principal.

Un studiu al sângelui femeii a susținut suspiciunile că simptomele de oboseală extremă erau legate de o supraexpresie a acestei proteine.
În experimentele cu celule cultivate, Hwang și colegii săi au descoperit că WASF3 a perturbat funcția mitocondrială, interferând cu complexele proteice care se unesc de obicei pentru a susține producția de energie.

Astfel, mitocondriile celulelor au folosit mai puțin oxigen și au produs mai puțină energie.

Șoarecii modificați pentru a supraexprima WASF3 au avut, de asemenea, mitocondrii disfuncționale, iar mușchii lor oboseau rapid și la testele de efort.

Rezultatele testelor efectuate pe mușchii femeii de 38 de ani, au arătat că mitocondriile sale erau anormal de lente în refacerea rezervelor de energie după un exercițiu scurt. Iar când Hwang și colegii săi au căutat WASF3 în probele de mușchi ale celor 14 persoane cu EM/SOC, au constatat că nivelurile sale erau din nou ridicate.
În comparație cu 10 controale sănătoase, persoanele cu EM/SOC aveau, de asemenea, niveluri mai scăzute ale complexelor proteice mitocondriale în celulele lor musculare.

„Studiul nostru oferă o explicație moleculară pentru deficiența bioenergetică a pacienților, care poate fi aplicabilă nu numai în cazul EM/SOC, ci și la alte afecțiuni care prezintă oboseală cronică, cum ar fi Covid prelungit”, scriu Huang și colegii lor în lucrarea publicată recent.

În ceea ce privește modul în care nivelul proteinei WASF3 devine ridicat, cercetătorii au câteva idei desprinse din acest studiu.

Ei cred că o cantitate prea mare de proteină WASF3 ar putea fi rezultatul stresului asupra tovarășului apropiat al mitocondriilor, reticulul endoplasmatic.
Reticulul endoplasmatic (RE) este responsabil pentru plierea și împachetarea proteinelor, și s-a raportat că infecțiile virale pot declanșa răspunsuri la stresul RE.

Probele de biopsie musculară din cohorta de persoane cu EM/SOC prezentau markeri biochimici ai stresului RE, la fel ca și celulele femeii.
Inducerea stresului în RE la șoareci a făcut ca nivelurile WASF3 să crească, în timp ce tratarea celulelor cu un medicament care inhibă stresul RE a redus nivelurile WASF3 – și, cel mai important, a restabilit funcția mitocondrială.

Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma aceste legături, studiul reprezintă un pas încurajator în direcția stabilirii cauzelor care stau la baza EM/SOC și a conceperii unor terapii pentru tratarea acesteia.

Cercetările anterioare au descoperit tulburări ale bacteriilor intestinale și ale celulelor imunitare care ar putea declanșa oboseala cronică, precum și modificări ale creierului în cazul Covid prelungit, care le reflectă pe cele observate în EM/SOC.

Pentru prea mult timp, această boală devastatoare a fost trecută cu vederea, așa că toate aceste căi de cercetare merită urmărite până când vom înțelege mai multe, au concluzionat autorii studiului publicat luni, în revista PNAS.