Taxa pe unire

Comisia Naţională de Prognoză tocmai a făcut public Studiul de fundamentare pentru autostrada Târgu Neamţ – Iaşi, ce ar urma să fie realizată printr-un parteneriat public – privat (PPP). Nu aşa cum vor moldovenii, cum ar fi normal, cu fonduri europene, care rămân nefolosite, ci prin bani împrumutaţi.

Ce anume e revoltător? Nu aspectele tehnice şi financiare ale derulării unui proiect prin PPP pentru care autorităţile nu au nicio experienţă. Şansele de reuşită sunt, oricum, minime. Şi nici faptul că de proiect se ocupă Comisia Naţională de Prognoză, o autoritate care licitează în orb (ca pe autostrada Ploieşti-Braşov), fără să aibă studiile de fundamentare (şi Coreea de Nord le impune), lăsând totul pe seama unor negocieri în spatele uşilor închise. Nici măcar asta. Ci ideea că Autostrada Unirii – aşa i se spune în lege! -, or principiul care stă la baza acestui proiect, trebuie taxat.

În primul rând, există o nedreptate strigătoare la cer. Moldovenii, unii dintre cei mai săraci europeni şi sigur cei mai săraci dintre români, vor trebui să plătească un serviciu (7,5 euro/100 km/autoturism clasa B) pe care muntenii şi ardelenii îl au gratuit, dacă vor să ajungă în Europa (său măcar pe un segment care nu traversează munţii). Acolo, în Transilvania şi Valahia, construcţiile de autostrăzi au fost plătite şi cu impozitele strânse de la moldoveni. Fiindcă judeţele Moldovei sunt pe plus în raport cu bugetul central. Nu sunt susţinute financiar de Ardeal şi nici de Bucureşti. De fapt, la capitolul marilor investiţii, în ultimul deceniu, există un transfer financiar sistematic de la săraca Moldovă (36% din media UE la PIB) la prosperul Ardeal (60% din media UE) sau în capitală, unde PIB-ul este 139% din media europeană!

Prin acest PPP, Bucureştiul a decis că Moldova nu va beneficia de suportul bugetului central, la care ea contribuie. Investitorul minune va trebui să facă rost de bani de la bănci, pe care moldovenii îi vor returna prin taxa de autostradă. Nu bucureştenii, nu ardelenii! Moldovenii, oameni de afaceri de aici, vor achita banii autostrăzii Iaşi-Târgu Neamţ şi, în paralel, vor continua să contribuie la terminarea autostrăzilor din vest şi din sud. Aşa funcţionează statul român centralizat: să iei pielea de pe sărac şi să-i faci cojoc celui mai bogat. Un sistem de redistribuire în care cel puternic îşi ia partea leului în numele unităţii naţionale.

Intervine şi un calcul pe care orice om de afaceri şi-l face privind costurile unei relocări în Moldova. De ce ar vrea un mare investitor (mare producător auto de exemplu) să vină la Iaşi ? Ar trebui să plătească, la fiecare trecere a Carpaţilor, dus-întors 30 de euro pe tir/camion. De ce nu s-ar duce acelaşi investitor ipotetic din Transilvania spre sud pe viitoarea autostradă Sibiu-Piteşti, unde nu va exista o taxă? Prin urmare, decalajul de competitivitate între Moldova şi celelalte regiuni, între Iaşi şi oraşele mari din Sud şi Vest se va menţine. Sigur, ca să o ambaleze mai suportabil, Guvernul ar putea spune că are în vedere un sistem naţional de taxare a tuturor autostrăzilor. Să vedeţi ce vor sări în sus bucureştenii că trebuie să plătească până la Constanţa sau Ploieşti! Sau ardelenii ca să ajungă în Ungaria! Cu ei nu credem că vor îndrăzni acelaşi tratament umilitor.

În concluzie, e complet absurd pe fond, dar statul român a ales să reducă disparităţile regionale inventând o nouă taxă pentru moldoveni. Aşa ne „uneşte” Bucureştiul cu Ardealul şi Europa. E tratamentul pe care o metropolă îl impune unei colonii pe care vrea să o menţină în subdezvoltare. Vreţi emancipare economică? Da, dar trebuie să plătiţi! În acest caz, mai există vreo îndoială?, este vorba de tributul corupţiei impus de mafia din sud. Taxa pe sărăcie impusă de nişte infractori.

P.S. Vă aşteptăm să jucăm Hora unirii, pe 24 ianuarie, la Iaşi, o sărbătoare care, prin politicile PSD-ALDE, a ajuns să se transforme în sindromul Stockholm al moldovenilor.