Cum învaţă mai mulţi refugiați ucraineni româna în limba rusă la Iași. „O fac pentru copiii lor”

Însă la Iași, pe Zinaida Gromic o așteaptă alți elevi, copii și adulți, cărora le predă limba română în ucraineană și rusă. Sunt refugiații ucraineni stabiliți în Moldova, în special în regiunea Iașului, care au cerut ajutorul inițial Inspectoratului Școlar Județean Iași: voiau ca ei și copiii lor să învețe limba română. Iar căutarea unui profesor a fost anevoioasă, fiindcă niciunul dintre cursanți nu știe engleză sau franceză, deci predarea trebuia să se facă în limba lor maternă sau în limba-soră – rusa.

Zinaida Gromic a și spus de la început că războiul rămâne pe hol și nu intră în sala sa de clasă, fiindcă stârnește prea multe dureri în rândul refugiaților. Pe de o parte este distrugerea caselor și familiilor acestora, pe de alta este ruperea definitivă de rudele pe care mulți le au în continuare în Rusia. Războiul a destrămat, crede profesoara, familiile în mai multe feluri decât ne putem imagina.

Copiii ucraineni stăpânesc deja o parte din gramatica română, după doar șase luni

Copiii Zinaidei sunt „harnici, interesați, studioși și chiar învață”, spune aceasta mândră. Când au venit la primele cursuri, în octombrie 2022, aceștia nu știau nicio boabă de română, dar acum testele date în clasă îi arătă la nivelul A2. „Sunt pași foarte importanți în perioada asta scurtă, dar sunt dornici de a învăța limbă română. Copiii erau mai speriați la început, stăteau doar pe lângă adulții alături de care au venit la școală. Am observat o mică reținere, dar s-a evaporat când a văzut că avem deschidere către ei. Atunci s-au deschis și ei ca o floare, foarte frumos, și colaborăm de atunci foarte bine”, a spus Zinaida Gromic.

Planificarea a început cu doar trei familii care voiau să învețe româna, iar acum sunt și câte 15 cursanți. Se întâlnesc de două ori pe săptămână, în două zile diferite, și stau câte trei ore pe ședință. Familiile au venit la Zinaida în primul rând pentru că voiau ca să-și poată înscrie copiii la școală în același regim cu copiii români, să nu mai stea în fundul clasei și să se joace pe telefoane în timp ce erau „audienți” la clase cu predare în română.

Acum, după șase luni de cursuri, toți copiii sunt elevi cu același rang ca elevii români. „Deja se văd rezultatele și vor să continue: am început să le dau primele teste, fac față, citesc foarte bine, încep să știe și gramatică. Am avut și grupuri care au venit mai târziu, ultimii chiar acum două săptămâni, dar sunt din familii în care unul dintre părinți e român și copiii știau deja câte un pic, merg bine și ei”, a mai spus profesoara.

Ucrainenii vor să învețe română pentru copii și ca să se stabilească în România

Copiii deja s-au integrat la școli, iar părinții sunt pregătiți să se integreze în comunitate. O familie și-a cumpărat un apartament și vrea să se stabilească în Iași, în timp ce altă familie și-a deschis o afacere, un magazin alimentar, și vor să fie ei cei care vând și vorbesc cu oamenii. După ce se va termina războiul, nu toți vor lua drumul Ucrainei.

„Să știți că le place România, au vizitat multe locuri, vorbesc cu entuziasm mare și sunt încântați puternic. Depinde însă și din ce zonă vin. Cei de la Cernăuți sunt mai reținuți, s-ar întoarce acasă, însă cei din Kiev mi-au spus că vor să rămână aici. Cei de la Odessa la fel, mai stau pe gânduri, dar și-au găsit locuri de muncă, nu stau degeaba și nu așteaptă doar ajutorul nostru. Vor să își câștige existența, pentru viitorul copiilor, pentru liniștea lor. De asta învață română: vor să se angajeze, nu să stea degeaba, pentru copiii lor – asta am salutat și eu”, mai povestește profesoara.

De sărbători, de Crăciun, au făcut și „schimburi culturale”, Zinaida i-a vizitat la casele lor și i-a primit la rândul ei în vizită. I-a ajutat să se integreze în comunitate și se bucură când vede că norii negri care pluteau deasupra privirii copiilor au început să se mai însenineze. Și părinții au devenit mai încrezători: o mamă i-a spus chiar, mirată, că băiatul ei a reușit să ia 8,5 la matematică în timp ce mulți colegi au luat notă mai mică. „S-a mirat și ea cât de receptiv a fost la ore și cum s-a legat cartea de el”.

Zinaida este la rândul ei refugiată, a fugit de războiul din Transnistria

Zinaida s-a apropiat mai multe de cursanți și fiindcă s-a regăsit, oarecum, în situația lor. A venit în România în anii 90, fugind de conflictul armat din Transnistria, o altă ingerință a Rusiei pe teritoriul suveran al unei alte țări, de data aceasta – Republica Moldova. Născută în regiunea cu situație incertă și astăzi, 30 de ani mai târziu, Zinaida provine dintr-o familie mixtă, de ruși și români, iar în România s-a mutat în anul 2000 definitiv pentru viitorul copiilor.

Din 2003 predă limba rusă, a obținut mai multe premii naționale și internaționale, atât în nume propriu, cât și cu echipele de elevi pe care le-a coordonat. Astăzi predă și la Iași, dar și în comuna Focuri, într-o comunitate de ruși staroveri, lipovenii de la noi. Vineri, pe 28 aprilie, Zinaida conducea cea mai mare comunitate de elevi din județele din țară la Olimpiada Națională de Limba Rusă Modernă – 11 copii.

„Înțeleg foarte bine ucraineană, deși rusa am învățat-o fiindcă provin dintr-o familie mixtă de ruși și români. La ore discutăm mai mult în rusă atunci când nu înțeleg ceva, le spun și în ucraineană, dar nu îmi permit ca profesor să le predau exclusiv în ucraineană, mai ales chestiuni didactice, de limba română, când ei vorbesc ucraineana mai bine decât mine”, a mai spus femeia.

Începutul războiului a surprins-o total, dar nu s-a lăsat descurajată. A mers oriunde a fost nevoie de ea: în vămi, la diferite centre, iar când a sunat telefonul cu rugămintea să țină aceste cursuri femeia spune că e un apel la care s-a așteptat. Inclusiv pe elevii din anii mai mari, care vorbeau bine rusa, i-a pregătit să poată merge și ei voluntari în comunitățile lor. „La cursuri nu discutăm despre război, doar predau limba română. Sperăm ca lucrurile să aibă un sfârșit bun, dar sincer, nu știu cum ar putea fi acesta.”

***********************

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educația media – instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) – Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.